DECIZIE Nr. 7 din 20 ianuarie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin.
2 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 18 aprilie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, ridicata de
Daniela Astefanoaie in Dosarul nr. 865/1999 al Tribunalului Constanta - Sectia
penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, aratand ca dreptul la aparare nu trebuie confundat cu dreptul la
asistenta juridica obligatorie. Astfel, dreptul la aparare este garantat in
toate cazurile, iar dreptul la asistenta juridica obligatorie este prevazut
pentru situatiile in care se considera ca este necesar. Afirmatia ca
prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale deoarece nu prevad asistenta juridica obligatorie in toate
cazurile este lipsita de temei, atata vreme cat dreptul la asistenta juridica
este garantat.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Tribunalul Constanta - Sectia penala, prin Incheierea din 1 iulie 1999,
pronuntata in Dosarul nr. 865/1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniela Astefanoaie.
In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale
criticate sunt in vadita contradictie cu art. 24 din Constitutie privitor la
garantarea dreptului la aparare. Retinand prevederea constitutionala potrivit
careia dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului penal, autorul
exceptiei critica dispozitiile legale mentionate pentru faptul ca nu prevad
asistenta juridica obligatorie in faza urmaririi penale, in cazul in care legea
prevede, pentru infractiunea savarsita, pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani
sau cand inculpatul nu isi poate face singur apararea. Se porneste de la
importanta urmaririi penale, in care se strang probele necesare cu privire la
existenta infractiunilor, identificarea faptuitorilor si raspunderea acestora.
In ceea ce priveste situatia in care inculpatul nu isi poate face singur
apararea, se arata ca nu exista argumente logice care sa justifice un tratament
juridic diferentiat, dupa cum procesul se afla in faza de judecata sau in faza
de urmarire penala.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta apreciaza ca limitarea, prin dispozitiile art. 173 alin. 2 din Codul
de procedura penala, a cazurilor de asistenta juridica obligatorie in faza
urmaririi penale, in raport cu cele prevazute ca fiind obligatorii numai in
fata judecatii, se incalca dreptul la aparare garantat prin dispozitiile art.
24 din Constitutie. De asemenea, este posibil ca invinuitul sau inculpatul,
desi isi da seama ca nu isi poate face singur apararea, sa nu aiba
posibilitatea de a-si angaja un aparator inca din faza urmaririi penale, ceea
ce, avand in vedere importanta fazei urmaririi penale pentru culegerea probelor
necesare solutionarii cauzei, constituie o incalcare a dreptului constitutional
la aparare. Bazata pe aceste constatari, instanta conchide ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala este neintemeiata. Art. 24 din Constitutie, privitor la
dreptul la aparare, este reflectat in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura
penala, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de
un aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele
judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Astfel,
Constitutia si Codul de procedura penala consacra dreptul la asistenta
juridica, drept de care persoana se poate folosi sau nu. Nu este vorba despre o
obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica, fapt ce
rezulta din art. 24 alin. (2) din Constitutie, care se refera la avocatul ales,
si din art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala. Cazurile de asistenta
juridica obligatorie sunt limitativ aratate la alin. 2 si 3 ale art. 171 din
Codul de procedura penala, regula fiind ca asistenta juridica este facultativa.
De aceea, nu este necesar ca situatiile in care se impune asistenta juridica
obligatorie sa fie aceleasi atat in faza de urmarire penala, cat si in faza
judecatii, ramanand la latitudinea legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3)
din Constitutie, aprecierea asupra crearii unui nou caz de asistenta juridica
obligatorie. Afirmatia ca aceasta reglementare diferita incalca dreptul la
aparare este contrazisa de numeroasele garantii procesuale de care invinuitul
sau inculpatul beneficiaza in cursul urmaririi penale, indiferent daca
asistenta juridica este obligatorie sau facultativa. Cu privire la afirmatia
instantei despre imposibilitatea inculpatului de a-si angaja aparator in cursul
urmaririi penale, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca institutia
asistentei juridice obligatorii nu se confunda cu aceea a asistentei juridice
gratuite. Pentru situatia in care invinuitul sau inculpatul nu dispune de
mijloace pentru a-si angaja un avocat, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si
exercitarea profesiei de avocat prevede la art. 63 ca baroul asigura asistenta
judiciara in toate cazurile in care asistenta este obligatorie, precum si, la
cererea organelor judiciare sau ale administratiei publice, in cazurile in care
acestea apreciaza ca persoanele se gasesc in imposibilitatea vadita de a plati
onorariul. In concluzie, se arata in punctul de vedere al Guvernului, dreptul
la aparare consacrat de Constitutie include dreptul la asistenta juridica, dar
nu presupune, in mod automat, dreptul la asistenta juridica obligatorie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de
vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal
sesizata si este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Textele legale criticate ca fiind neconstitutionale sunt urmatoarele:
- Art. 171 alin. 2: "Asistenta juridica este obligatorie cand
invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen
redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant,
internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori
cand este arestat, chiar in alta cauza";
- Art. 171 alin. 3: "In cursul judecatii asistenta juridica este
obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita
pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul
nu si-ar putea face singur apararea."
Aceste texte ale Codului de procedura penala sunt considerate contrare art.
24 din Constitutie, care are urmatorul continut: "(1) Dreptul la aparare
este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate
de un avocat, ales sau numit din oficiu".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
1. Dreptul la aparare prevazut in art. 24 din Constitutie este pe deplin
respectat prin dispozitiile art. 171 din Codul de procedura penala, care, prin
alin. 1, prevede dreptul invinuitului sau al inculpatului de a fi asistat de
aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare
sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Dispozitiile criticate au
urmatorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat
de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele
judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept". Aceste
prevederi legale reglementeaza dreptul la aparare statuat prin dispozitiile
art. 24 alin. (2) din Constitutie si obliga organele judiciare sa aduca la
cunostinta acest drept invinuitului sau inculpatului, care poate decide asupra
utilizarii acestuia.
In anumite cazuri, in care invinuitul sau inculpatul se afla in situatii
deosebite, legea a prevazut, in alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura
penala, 8 cazuri de asistenta juridica obligatorie, atat in faza urmaririi
penale, cat si in faza judecatii, iar in alin. 3, alte doua cazuri, dar numai
pentru faza judecatii.
Curtea constata ca dreptul la aparare nu poate fi confundat cu dreptul la
asistenta juridica obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar
cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile in care
se considera ca este necesar. Intrucat legea fundamentala garanteaza dreptul la
aparare, iar nu si pe cel la asistenta juridica obligatorie, Curtea considera
ca stabilirea cazurilor in care aceasta din urma este obligatorie constituie
atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate sustine ca
dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale numai pentru ca nu prevad ca asistenta juridica este
obligatorie in toate cazurile, iar in ceea ce priveste alin. 3, si in cursul
urmaririi penale, cata vreme exercitarea dreptului la asistenta juridica este
garantata.
2. Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin.
3 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999. Curtea a respins exceptia de
neconstitutionalitate prin care se aduceau dispozitiilor art. 171 alin. 3 din
Codul de procedura penala aceleasi critici ca si in cauza de fata, si anume ca
nu se prevede, pentru cazurile acolo mentionate, asistenta juridica obligatorie
si in faza urmaririi penale. Argumentele folosite pentru respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate sunt valabile si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2
si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniela Astefanoaie in
Dosarul nr. 865/1999 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu