DECIZIE   Nr. 7 din 20 ianuarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 161 din 18 aprilie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Daniela Astefanoaie in Dosarul nr. 865/1999 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, aratand ca dreptul la aparare nu trebuie confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie. Astfel, dreptul la aparare este garantat in toate cazurile, iar dreptul la asistenta juridica obligatorie este prevazut pentru situatiile in care se considera ca este necesar. Afirmatia ca prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale deoarece nu prevad asistenta juridica obligatorie in toate cazurile este lipsita de temei, atata vreme cat dreptul la asistenta juridica este garantat.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Tribunalul Constanta - Sectia penala, prin Incheierea din 1 iulie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 865/1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniela Astefanoaie.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt in vadita contradictie cu art. 24 din Constitutie privitor la garantarea dreptului la aparare. Retinand prevederea constitutionala potrivit careia dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului penal, autorul exceptiei critica dispozitiile legale mentionate pentru faptul ca nu prevad asistenta juridica obligatorie in faza urmaririi penale, in cazul in care legea prevede, pentru infractiunea savarsita, pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand inculpatul nu isi poate face singur apararea. Se porneste de la importanta urmaririi penale, in care se strang probele necesare cu privire la existenta infractiunilor, identificarea faptuitorilor si raspunderea acestora. In ceea ce priveste situatia in care inculpatul nu isi poate face singur apararea, se arata ca nu exista argumente logice care sa justifice un tratament juridic diferentiat, dupa cum procesul se afla in faza de judecata sau in faza de urmarire penala.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta apreciaza ca limitarea, prin dispozitiile art. 173 alin. 2 din Codul de procedura penala, a cazurilor de asistenta juridica obligatorie in faza urmaririi penale, in raport cu cele prevazute ca fiind obligatorii numai in fata judecatii, se incalca dreptul la aparare garantat prin dispozitiile art. 24 din Constitutie. De asemenea, este posibil ca invinuitul sau inculpatul, desi isi da seama ca nu isi poate face singur apararea, sa nu aiba posibilitatea de a-si angaja un aparator inca din faza urmaririi penale, ceea ce, avand in vedere importanta fazei urmaririi penale pentru culegerea probelor necesare solutionarii cauzei, constituie o incalcare a dreptului constitutional la aparare. Bazata pe aceste constatari, instanta conchide ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata. Art. 24 din Constitutie, privitor la dreptul la aparare, este reflectat in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de un aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Astfel, Constitutia si Codul de procedura penala consacra dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana se poate folosi sau nu. Nu este vorba despre o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica, fapt ce rezulta din art. 24 alin. (2) din Constitutie, care se refera la avocatul ales, si din art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala. Cazurile de asistenta juridica obligatorie sunt limitativ aratate la alin. 2 si 3 ale art. 171 din Codul de procedura penala, regula fiind ca asistenta juridica este facultativa. De aceea, nu este necesar ca situatiile in care se impune asistenta juridica obligatorie sa fie aceleasi atat in faza de urmarire penala, cat si in faza judecatii, ramanand la latitudinea legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, aprecierea asupra crearii unui nou caz de asistenta juridica obligatorie. Afirmatia ca aceasta reglementare diferita incalca dreptul la aparare este contrazisa de numeroasele garantii procesuale de care invinuitul sau inculpatul beneficiaza in cursul urmaririi penale, indiferent daca asistenta juridica este obligatorie sau facultativa. Cu privire la afirmatia instantei despre imposibilitatea inculpatului de a-si angaja aparator in cursul urmaririi penale, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca institutia asistentei juridice obligatorii nu se confunda cu aceea a asistentei juridice gratuite. Pentru situatia in care invinuitul sau inculpatul nu dispune de mijloace pentru a-si angaja un avocat, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat prevede la art. 63 ca baroul asigura asistenta judiciara in toate cazurile in care asistenta este obligatorie, precum si, la cererea organelor judiciare sau ale administratiei publice, in cazurile in care acestea apreciaza ca persoanele se gasesc in imposibilitatea vadita de a plati onorariul. In concluzie, se arata in punctul de vedere al Guvernului, dreptul la aparare consacrat de Constitutie include dreptul la asistenta juridica, dar nu presupune, in mod automat, dreptul la asistenta juridica obligatorie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Textele legale criticate ca fiind neconstitutionale sunt urmatoarele:
    - Art. 171 alin. 2: "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza";
    - Art. 171 alin. 3: "In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea."
    Aceste texte ale Codului de procedura penala sunt considerate contrare art. 24 din Constitutie, care are urmatorul continut: "(1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    1. Dreptul la aparare prevazut in art. 24 din Constitutie este pe deplin respectat prin dispozitiile art. 171 din Codul de procedura penala, care, prin alin. 1, prevede dreptul invinuitului sau al inculpatului de a fi asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept". Aceste prevederi legale reglementeaza dreptul la aparare statuat prin dispozitiile art. 24 alin. (2) din Constitutie si obliga organele judiciare sa aduca la cunostinta acest drept invinuitului sau inculpatului, care poate decide asupra utilizarii acestuia.
    In anumite cazuri, in care invinuitul sau inculpatul se afla in situatii deosebite, legea a prevazut, in alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penala, 8 cazuri de asistenta juridica obligatorie, atat in faza urmaririi penale, cat si in faza judecatii, iar in alin. 3, alte doua cazuri, dar numai pentru faza judecatii.
    Curtea constata ca dreptul la aparare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile in care se considera ca este necesar. Intrucat legea fundamentala garanteaza dreptul la aparare, iar nu si pe cel la asistenta juridica obligatorie, Curtea considera ca stabilirea cazurilor in care aceasta din urma este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate sustine ca dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale numai pentru ca nu prevad ca asistenta juridica este obligatorie in toate cazurile, iar in ceea ce priveste alin. 3, si in cursul urmaririi penale, cata vreme exercitarea dreptului la asistenta juridica este garantata.
    2. Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999. Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate prin care se aduceau dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala aceleasi critici ca si in cauza de fata, si anume ca nu se prevede, pentru cazurile acolo mentionate, asistenta juridica obligatorie si in faza urmaririi penale. Argumentele folosite pentru respingerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Daniela Astefanoaie in Dosarul nr. 865/1999 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu