Decizia Nr.690 din 27.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (12) şi art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 95 din 05 februarie 2015

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) şi art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, excepţie ridicată de George Bulbuc în Dosarul nr. 7.136/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 208D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) din Legea nr. 192/2006, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestora prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 266 din 7 mai 2014. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60¹ din Legea nr. 192/2006, apreciază că este neîntemeiată, menţinându-şi valabilitatea cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin aceeaşi decizie menţionată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.136/97/2013, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) şi art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, excepţie ridicată de George Bulbuc într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că obligaţia reglementată prin Legea nr. 192/2006 cu privire la obligativitatea informării asupra procedurii medierii şi instituirea ca sancţiune a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile referitoare la mediere nesocotesc prevederile constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie. Arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul poate stabili anumite condiţii de formă pentru exercitarea dreptului de acces la justiţie, care ţin de natura şi exigenţele administrării justiţiei, dar aceste condiţionări nu trebuie să aducă atingere însăşi substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.6. Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât procedura medierii nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie, fiind instituită în scopul degrevării instanţelor de judecată şi al asigurării celerităţii soluţionării litigiilor.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, consideră că împrejurarea că, în anumite litigii, exerciţiul dreptului de acces la justiţie este corelat cu obligativitatea participării la şedinţa de informare asupra avantajelor medierii nu reprezintă un impediment real, sub aspect constituţional, al accesului liber la justiţie. Scopul introducerii acestei obligaţii a constat în informarea părţilor cu privire la avantajele soluţionării litigiilor prin mediere, pentru ca acestea să poată alege, în deplină cunoştinţă de cauză, între soluţionarea procesului de către instanţa de judecată, pe de o parte, şi soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, prin mediere, pe de altă parte. Arată că, în opinia sa, această obligaţie răspunde exigenţelor impuse de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitoare la soluţionarea echitabilă şi într-un termen rezonabil a proceselor, prin faptul că poate determina degrevarea instanţelor de litigiile în anumite materii, având ca efect creşterea calităţii actului de justiţie.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) şi (1²) şi ale art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, care, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul conţinut:

– Art. 2 alin. (1) şi (1²): „(1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. [...](1²) Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60¹ alin. (1) lit. a)-f).“;

– Art. 60¹: „(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:a)în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;b)în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;c)în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;d)în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;e)în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;f)în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“12. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1²) din Legea nr. 192/2006 sunt neconstituţionale, introducerea obligativităţii participării la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii fiind în contradicţie cu art. 21 din Legea fundamentală. 14. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a observat că, în situaţia în care nu este respectată obligaţia de a participa la şedinţa de informare privind beneficiile medierii, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, această sancţiune fiind instituită de o normă imperativă. Or, atât legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 192/2006 şi Codul de procedură civilă [art. 227 alin. (2) teza finală], cât şi Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă şi informală. Cu toate acestea, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că părţile sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, instituită de alin. (1²) din acelaşi articol. Aşa fiind, deşi medierea este facultativă, totuşi, şedinţa de informare privind avantajele medierii este obligatorie. 15. Prin urmare, Curtea a constatat că obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, reţinând, în esenţă, că aceasta se constituie într-un filtru pentru exercitarea dreptului constituţional menţionat, apare ca o piedică în calea realizării şi obţinerii de către cetăţean a drepturilor sale în justiţie şi pune asupra justiţiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligaţie de informare, şi nu la încercarea efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere. 16. Ca atare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi ţinând cont de data ridicării prezentei excepţii, raportată la data pronunţării deciziei de admitere precitate, Curtea va respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. 17. Curtea precizează, totodată, că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în acele cauze în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată înainte de publicarea deciziei de admitere prin care s-a constatat neconstituţionalitatea textului de lege criticat. 18. În ce priveşte art. 60¹ din Legea nr. 192/2006, prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014 mai sus amintită, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate având acel obiect. Cu acel prilej, Curtea a observat că, prin această reglementare, legiuitorul a precizat materiile în care părţile sunt ţinute să facă dovada participării la şedinţa de informare şi a apreciat că textul de lege trebuie privit din prisma efectelor declarării ca neconstituţionale a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) din Legea nr. 192/2006. Astfel, Curtea a reţinut că, în acele materii în care medierea este posibilă, în cazul în care părţile vor opta pentru această procedură în scopul rezolvării diferendelor existente între ele, se vor prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii doar în situaţia în care vor considera necesară participarea la o astfel de şedinţă, pentru informaţii şi lămuriri cu privire la avantajele medierii. Participarea la şedinţa de informare nu va mai reprezenta însă o obligaţie pentru părţi, ci o opţiune voluntară a persoanelor interesate să recurgă la o asemenea metodă alternativă, facultativă, de soluţionare a conflictelor. Aşa fiind, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 este neîntemeiată. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1²) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator ridicată de George Bulbuc în Dosarul nr. 7.136/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu