Decizia Nr.69 din 26.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 02 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Afrodita Laura Tutunaru	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Vasile Ciupercă în Dosarul nr. 11.838/288/2013 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 568D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.175D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mioara Gache şi Nicoleta Mitrică în Dosarul nr. 6.936/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.6. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.175D/2014 la Dosarul nr. 568D/2014, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitatea ca devenită inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională soluţia legislativă criticată în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:9. Prin încheierile din 4 iunie şi 12 noiembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 11.838/288/2013 şi nr. 6.936/118/2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penală şi Tribunalul Constanţa - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală.10. Excepţia a fost ridicată de Remus Vasile Ciupercă şi, respectiv, Mioara Gache şi Nicoleta Mitrică în dosarele de mai sus având ca obiect verificarea, după trimiterea în judecată, a legalităţii sesizării instanţiei, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, deoarece în camera preliminară nu pot solicita administrarea de probatorii în vederea excluderii unor probe care au fost obţinute prin tortură şi violenţă. De asemenea, în situaţia în care una sau mai multe probe au fost obţinute în mod nelegal, cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor, iar pentru dovedirea acestor aspecte este necesară administrarea de probatoriu, inculpatului îi este negată în mod efectiv prezumţia de nevinovăţie. Deşi numai o probă administrată legal poate avea capacitate funcţională şi poate conduce la o soluţie în procesul penal, de fiecare dată când motivul pentru care se solicită excluderea probei nu rezultă din actele existente la dosar, inculpatul este pus să facă proba pozitivă a nevinovăţiei sale, adică lipsa de temeinicie a probei, lucru care este de multe ori imposibil. De exemplu, în situaţia în care la dosar se găseşte o declaraţie de martor scrisă şi semnată de organele de cercetare penală, martorul fiind decedat ori dispărut în intervalul de timp dintre momentul săvârşirii faptei şi ajungerea cauzei în faza de judecată, inculpatul, care teoretic ar putea să obţină excluderea probei ca nelegal administrată, dovedind că respectiva persoană nu putea fi audiată la data şi ora consemnate în declaraţie, aflându-se în afara ţării sau în comă, ori dovedind, prin intermediul unei expertize grafoscopice, că declaraţia nu a fost nici scrisă, nici semnată de către persoana respectivă, nu va putea obţine îndepărtarea declaraţiei în faza de judecată, pentru că niciuna dintre probele descrise mai sus pe care le-ar putea el administra nu ar dovedi netemeinicia acuzaţiei, ci numai nelegalitatea administrării ei. Aşa fiind, procedura din camera preliminară este neconstituţională şi afectează grav atât dreptul la apărare, cât şi caracterul echitabil al procesului penal.12. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penală şi Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.14. Guvernul României consideră că, prin raportare la Decizia nr. 641/2014, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, care au următorul conţinut: „Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).“19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului“, este neconstituţională. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a statuat în paragraful 60 şi paragraful 61 ale deciziei mai sus menţionate că, „din reglementarea instituţiei camerei preliminare se desprinde ideea imposibilităţii pentru judecătorul din această fază de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate şi oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formală a legalităţii probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. Or, [...] organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, astfel încât, în situaţia în care în cauza respectivă sunt mai mulţi inculpaţi, proba care acţionează în favoarea unuia poate acţiona în defavoarea celuilalt.“ Totodată, Curtea a observat că „în anumite circumstanţe aspectele de fapt ce au stat la baza obţinerii anumitor probe au relevanţă directă şi implicită asupra legalităţii probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum şi lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situaţia de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept.“ Din această perspectivă, Curtea a apreciat că „rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului.“ Drept urmare, Curtea a constatat că modalitatea în care a fost reglementată procedura camerei preliminare, afectează dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.21. Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că, în prezenta cauză, Curtea Constituţională a fost sesizată prin încheierile din 4 iunie 2014 şi, respectiv, 12 noiembrie 2014, date anterioare publicării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate a devenit inadmisibilă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Remus Vasile Ciupercă în Dosarul nr. 11.838/288/2013 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penală şi de Mioara Gache şi Nicoleta Mitrică în Dosarul nr. 6.936/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penală şi Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru