DECIZIE Nr.
689 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, excepţie ridicată de Jeniţa Ioniţă în Dosarul n r. 8.484/99/2007
al Tribunalului Iaşi - Secţia litigii de muncă. La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de autorul excepţiei prin care se cere acordarea unui nou termen pentru
angajarea unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii, având în vedere perioada scursă de la data sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, perioadă în care autorul
excepţiei putea depune diligentele necesare pentru a-şi asigura apărarea.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui
nou termen şi consideră cauza în stare de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.484/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia de litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost
ridicată de Jeniţa Ioniţă în cadrul unei acţiuni civile prin care Inspectoratul
Judeţean Şcolar al Judeţului Iaşi a solicitat constatarea încetării
contractului de muncă al autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin scoaterea din câmpul
muncii a unei persoane apte de muncă în conformitate cu art. 61 lit. e) din
Codul muncii se aduce atingere dreptului fundamental la muncă.
Tribunalul Iaşi -
Secţia de litigii de muncă arată că, deşi dreptul
la muncă nu poate fi îngrădit, stabilirea de către legiuitor a unei limite de
vârstă la care o persoană poate beneficia de pensie reprezintă o măsură de
protecţie socială. Astfel, lăsarea la latitudinea angajatorului a posibilităţii
de a păstra sau nu în activitate o persoană care îndeplineşte condiţiile de
vârstă standard de pensionare şi stagiu de cotizare nu reprezintă o încălcare a
art. 41 alin. (1) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că art. 61 lit. e) din Codul muncii este constituţional. In acest sens, arată
că dreptul la muncă se exercită în condiţiile şi limitele stabilite de lege,
astfel că instituirea unor reguli privind vârsta standard de pensionare şi
realizarea stagiului de cotizare reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu
prevederile constituţionale privind dreptul la muncă. Continuarea activităţii
salariatului după îndeplinirea condiţiilor privind vârsta standard de
pensionare şi stagiul de cotizare reprezintă voinţa şi opţiunea angajatorului,
care decide în funcţie de interesul general al activităţii pe care o desfăşoară
şi în baza libertăţii contractuale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, aşa cum a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din Legea nr.
371/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005
privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Art. 61 lit. e): „Angajatorulpoate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în
următoarele situaţii: [...]
e) în cazul în care salariatul îndeplineşte
condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat
pensionarea în condiţiile legii."
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul
la muncă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul la muncă nu
poate fi îngrădit, el semnificând însuşi dreptul pe care îl are o fiinţă umană
de a trăi procurându-şi resursele necesare vieţii prin munca sa. Astfel,
dispoziţiile constituţionale consacră libertatea alegerii profesiei, meseriei
sau ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a
muncii, retribuţia muncii depuse, dreptul la negocieri şi caracterul
obligatoriu al convenţiilor colective încheiate ca urmare a acestor negocieri.
Pornind de la această perspectivă, Curtea apreciază că
susţinerile autorului excepţiei privind contrarietatea dintre art. 61 alin. (1)
din Codul muncii şi art. 41 alin. (1) din Constituţie nu sunt întemeiate.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că împlinirea
condiţiilor pentru obţinerea dreptului la pensie naşte vocaţia către dreptul
fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare vieţii după
vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfăşura o activitate
pentru obţinerea acestor resurse.
Pe de altă parte, în măsura în care îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege şi au acordul angajatorului, aşa cum prevede art.
41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanele pentru care s-a născut vocaţia
de a obţine dreptul la pensie pot continua munca în vederea obţinerii unor
venituri mai mari. Curtea observă, însă, că acest drept nu poate împieta asupra
dreptului de care se bucură angajatorul de a decide asupra celei mai bune
soluţii pentru desfăşurarea activităţii sale, mai ales în condiţiile în care
angajatul are deja posibilitatea de a obţine pensie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Jeniţa Ioniţă în Dosarul nr. 8.484/99/2007 al Tribunalului Iaşi -
Secţia litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea