DECIZIE Nr.
687 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Makinvest
Com"- S.R.L. din Galaţi, Petrişor Gabriel Irimia, Cornelia Hogea şi Marius
Herăscu în Dosarul nr. 1.150/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care
arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.150/44/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Makinvest Com" - S.R.L. din Galaţi, Petrişor Gabriel Irimia,
Cornelia Hogea şi Marius Herăscu în cadrul unei acţiuni în contencios
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât prevăd o cale de atac adminstrativă
necontencioasă, prealabilă adresării instanţei de contencios administrativ,
fapt ce îngrădeşte accesul liber la justiţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât, deşi nu înlătură accesul la justiţie, textele de lege criticate
condiţionează exercitarea acestui drept fundamental.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
instituirea unei proceduri administrative prealabile nu este contrară
principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi
dreptului la apărare, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi
atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. De asemenea, arată că nicio
dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o
procedură prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este procedura
recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi ale art. 7 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie
2004, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie
2007.
Textele de lege criticate au următoarea
redactare:
- Art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(l)
Impotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative
fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale
administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se
consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin
lipsa acestuia, în condiţiile legii.
(2)Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care
consideră că a fost lezat în drepturile sale
printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3)Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia
stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4)Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi
deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii
sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) în cazul deciziilor referitoare la baza de
impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune
de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6)Bazele de impunere constatate separat într-o
decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea
acestei decizii.";
- Art. 7 din Legea nr. 554/2004: „(1) Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ
competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să
solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă
aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) In cazul
actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată
oricând.
(2)Prevederile alin.
(1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură
administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3)Este îndreptăţită să introducă plângere
prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de
existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4)Plângerea
prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în
termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit.g).
(5)In cazul acţiunilor introduse de prefect,
Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe
sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin.
(2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6)Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au
ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul
litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind
aplicabile în mod corespunzător. In acest caz, plângerea trebuie făcută în
termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a)de la data încheierii contractului, în cazul
litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz,
de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în
cazul litigiilor legate de modificarea
contractului;
c)de la data încălcării obligaţiilor contractuale,
în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau,
după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea
obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea
contractului;
e)de la data constatării caracterului interpretabil al
unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea
contractului."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul
la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aspectele invocate de autorii excepţiei în prezenta cauză au mai
fost analizate şi cu alte prilejuri, statuându-se în mod constant că „instituirea
recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi
scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de
o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se
realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a
administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de
contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale
administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii". De asemenea,
Curtea a reţinut că „nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege
să se instituie o procedură
administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu,
procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic". In plus,
s-a arătat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el
putând fi supus anumitor condiţionări. Prin urmare, Curtea a statuat că „parcurgerea
unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât
decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe
judecătoreşti".
In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 927 din 18
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801
din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la art. 16 din Constituţie, Curtea constată că autorii excepţiei nu
arată sub ce aspect se creează discriminare şi nici între ce categorii de
persoane există o diferenţă de tratament juridic. Cu toate acestea, Curtea
observă că textele de lege se aplică în mod uniform tuturor persoanelor care se
încadrează în ipoteza legală, fără privilegii ori discriminări.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală şi ale art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Makinvest Com" -
S.R.L. din Galaţi, Petrişor Gabriel Irimia, Cornelia Hogea şi Marius Herăscu în
Dosarul nr. 1.150/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea