DECIZIE Nr.
687 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 668 din 1 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor,
excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Brăila în Dosarul său nr.
658/196/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile convenţiei invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23
februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 658/196/2007, Judecătoria Brăila a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată
din oficiu cu prilejul soluţionării unei plângeri împotriva unui proces-verbal
de contravenţie întocmit de agenţi constatatori ai Inspectoratului Judeţean de
Poliţie Brăila.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Brăila susţine că textul de lege criticat contravine Convenţiei
nr. 29 din 28 iunie 1930 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca
forţată sau obligatorie. In acest sens, precizează că, în opinia sa,
dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, potrivit cărora în
localităţile rurale se organizează paza comunală, statuează, sub sancţiunea
amenzii contravenţionale, norme obligatorii, fără ca populaţiei sau
reprezentanţilor acesteia „să li se confere dreptul de a se pronunţa asupra
justeţei pazei comunale".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
efectuarea pazei comunale nu constituie muncă forţată în sensul în care acest
termen este definit de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, invocată
de instanţa de judecată. Arată că „activitatea de pază comunală are un
pronunţat caracter civic, normal pentru o comunitate restrânsă", iar
faptul că, potrivit art. 18 alin. (4) din Legea nr. 333/2003, stabilirea
modalităţilor de efectuare se face cu consultarea prealabilă a locuitorilor
este în acord cu cerinţele impuse
de Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca
forţată sau obligatorie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
art. 2 alin. (1) lit. e) din Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
întrucât organizarea şi modalităţile de efectuare a pazei în mediul rural se
stabilesc prin hotărâre a consiliului local, după consultarea prealabilă a
locuitorilor, în formele prevăzute de lege. Mai mult, arată că prevederile art.
18 alin. (5) din Legea nr. 333/2003 stabilesc că persoanele care desfăşoară o
asemenea activitate sunt plătite pentru munca prestată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, potrivit cărora „In localităţile
rurale se organizează paza comunală".
In opinia autorului excepţiei de neconstitutionalitate,
textul de lege criticat contravine prevederilor art. 2 alin. 1 şi alin. 2 lit.
e) din Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca
forţată sau obligatorie, adoptată la 28 iunie 1930 şi ratificată de România
prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie
1958. Conţinutul acestora este următorul:
- Art. 2 alin. 1 şi alin. 2 lit. e): „1. In sensul
prezentei Convenţii, termenul «muncă forţată sau obligatorie» va însemna orice
muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare
şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună voie.
2. Totuşi, termenul «muncă forţată sau obligatorie»
nu va cuprinde, în sensul prezentei Convenţii: [...]
e) muncile mărunte de la sat, adică muncile
executate în interesul direct al colectivităţii de către membrii acesteia,
munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice normale ce revin
membrilor colectivităţii, cu condiţia ca populaţia însăşi sau reprezentanţii
săi direcţi să aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei acestor munci."
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Excepţia a fost ridicată din oficiu de către
Judecătoria Brăila, care consideră că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea
nr. 333/2003 contravin dispoziţiilor art. 2 din Convenţia nr. 29 privind munca
forţată sau obligatorie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii la
data de 28 iunie 1930 si ratificată de către România prin Decretul nr. 213/1957, deoarece instituie norme
obligatorii, sub sancţiunea amenzii contravenţionale, fără ca populaţiei,
direct sau prin reprezentanţii săi, să i se confere dreptul de a se pronunţa
asupra justeţei pazei comunale.
Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, „în localităţile rurale se organizează paza comunală". Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte doar obligaţia
organizării pazei comunale. In ceea ce priveşte modalităţile de efectuare a
pazei în mediul rural, acestea sunt reglementate în alin. (4) al art. 18, care
prevede că ele se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, după consultarea
prealabilă a locuitorilor, în formele prevăzute de lege. Textul de lege
criticat este în concordanţă cu prevederile art. 2 alin. 2 lit. e) din
Convenţia nr. 29/1930 privind munca forţată sau obligatorie, potrivit căruia
termenul de „muncă forţată sau obligatorie" nu cuprinde, în sensul
convenţiei, „muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul
direct al colectivităţii de către membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice
normale ce revin membrilor colectivităţii, cu condiţia ca populaţia însăşi sau
reprezentanţii săi direcţi să aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei
acestei munci". Aceste dispoziţii ale Convenţiei şi-au găsit consacrarea
la nivel constituţional în art. 42, care la alin. (1) prevede că „munca forţată
este interzisă", iar la alin. (2) statuează că nu constituie muncă
forţată „prestaţiile (...) care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege". Aşadar,
activitatea de pază comunală, organizată în localităţile rurale, indiferent de
modalităţile concrete în care se efectuează, cu consultarea prealabilă a
locuitorilor, se încadrează în categoria obligaţiilor civice şi nu constituie
muncă forţată în sensul în care Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii
a definit acest termen.
De altfel, în alin. (5) al art. 18 din Legea nr.
333/2003 se prevede că pentru serviciile de pază efectuate se asigură, din
bugetul local, plata acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor,
excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Brăila în Dosarul său nr.
658/196/2007.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu