DECIZIE Nr.
687 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5
alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea
disciplinei financiar-valutare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5
alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea
disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicată de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al
Tribunalului Bucureşti -Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate,
întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din
Constituţie invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 22.475/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18
teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Excepţia a fost
ridicată de Iorgu Grigore într-o cauză civilă în contradictoriu cu Garda
financiară - Comisariatul General Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că:
- art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, care reglementează posibilitatea efectuării percheziţiei corporale a
contravenientului fără a exista un mandat sau o hotărâre judecătorească în
acest sens, contravine art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, deoarece „percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane
sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege", orice
altfel de caz şi orice altfel de procedură, inclusiv cele
relative la angrenarea în
asemenea acţiuni a gardienilor publici, constituie o violare a libertăţii
individuale şi a siguranţei persoanei.";
- art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
15/1996 este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, întrucât
stabileşte un regim privilegiat „pentru reţelele de magazine de tipul Cash&Carry",
ceea ce corespunde unei discriminări aplicate tuturor celorlalţi agenţi
economici care nu fac parte din aceeaşi categorie şi, totodată, limitează
accesul liber la o activitate economică „atât pe calea imixtiunii în modul de
utilizare a resurselor băneşti, cât şi prin condiţionarea plafonului de
cheltuieli în funcţie de partenerul de afaceri".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
„dispoziţiile respective fiind necesare pentru combaterea evaziunii
fiscale."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în
legătură cu prevederile art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, arată că acestea se referă la legitimarea contravenientului, ce are ca
„finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii
contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca
măsură procesual penală, ci ca măsură cu caracter administrativ." Mai
arată că, în cazul refuzului legitimării, contravenientul este condus la secţia
de poliţie pentru identificare şi numai „poliţistul, în cazurile nerespectării dispoziţiilor
sale, este îndreptăţit să folosească forţa pentru legitimarea persoanei,
potrivit art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea
şi funcţionarea Poliţiei Române." In consecinţă, apreciază că art. 15
alin. (1) din Constituţie nu este încălcat, iar art. 23 alin. (1) şi (2) din
aceasta nu este incident în cauză, textul referindu-se la libertatea
individuală, iar în cazul de faţă nu are loc lipsirea de libertate a
contravenientului. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In ceea ce priveşte susţinerile de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/1996, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Decizia
nr. 1 din 18 ianuarie 2000 prin care s-a statuat că acestea nu contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. In ceea ce priveşte încălcarea
art. 45 din Constituţie, Guvernul consideră că textul nu are incidenţă în
cauză, el neprevăzând vreun impediment pentru desfăşurarea activităţii
economice.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. In acest sens,
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la textele de lege
criticate, de exemplu, deciziile nr. 220/2006, nr. 175/2003 şi nr. 682/2005.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, precum şi art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996
privind întărirea disciplinei financiar-valutare, astfel cum a fost modificat
prin articolul unic pct. 11 - capitolul II, secţiunea a 2-a, art. II, pct. 1 - din
Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080
din 19 noiembrie 2004.
- Art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 prevede: "[...] In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela
la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici."
- Art. 5 alin. (2)
lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 prevede: „[...] (2) Prin excepţie
de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăţi
în numerar în următoarele cazuri: [...]; c) plăţi către persoane juridice în
limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură
persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de
50.000.000 lei. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii
de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de
50.000.000 lei. Se admit plăţi către o singură persoană juridică în limita unui
plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plăţilor către
reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi
funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile fragmentate
în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai
mare de 100.000.000 lei."
Autorul excepţiei consideră că prin aceste dispoziţii
de lege se încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind Universalitatea, art. 16 alin. (1),
potrivit căruia „Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări", art. 23 alin. (1) şi (2)
referitor la libertatea individuală şi ale art. 45 Libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Prevederile art. 18 teza
finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, pentru critici asemănătoare celor din prezenta cauză şi
tot prin raportare la art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din
Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 220 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea Constituţională, respingând
excepţia ridicată, a constatat că textul de lege criticat nu contravine
prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţie. Textul de lege criticat se
referă la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate
strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii contravenientului
şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca măsură procesual
penală. Aceste măsuri au caracter administrativ. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate de autorul
excepţiei, acestea nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la libertatea
individuală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
II. In ceea ce priveşte art.
5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, în legătură cu care
se susţine că este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie prin
aceea că stabileşte „un regim privilegiat pentru reţelele de magazine de tipul
Cash&Carry", urmează a se constata următoarele: art. 5 alin. (2) din
ordonanţa criticată stabileşte, cu titlu de excepţie de la prevederile alin.
(1), posibilitatea ca persoanele juridice să efectueze plăţi în numerar, între
altele, şi în cazul prevăzut la lit. c) plăţi „[...] către reţelele de
magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza
legislaţiei în vigoare". Regula de la care textul de lege criticat
derogă este stabilită la alin. (1) al art. 5, în sensul că operaţiunile de
încasări şi plăţi dintre persoanele juridice se efectuează numai prin
instrumente de plată fără numerar. Potrivit aceluiaşi text, scopul
reglementării este „întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii
fiscale [...]". Ca atare, ca şi celelalte cazuri prevăzute la alin.
(2) al art. 5 din ordonanţă, şi exceptarea reţelelor de magazine de tipul
Cash&Carry de la regula prevăzută de alin. (1) este justificată de interese
de ordin general privind întărirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea
evaziunii fiscale. Agenţii economici trebuie să se integreze cadrului
constituţional creat în concordanţă cu interesul public la care statul este
obligat să vegheze. Acesta este sensul în care a statuat Curtea
Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 682 din 15 decembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2006, cu prilejul soluţionării unei
excepţii de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (2) lit. c) fraza a doua din
ordonanţă, care prevede, de asemenea, unul dintre cazurile derogatorii de la
regulă. Reglementarea şi stabilirea acestor cazuri reprezintă o opţiune a
legiuitorului, asupra căreia Curtea Constituţională nu este competentă să se
pronunţe.
In consecinţă, Curtea nu poate reţine, aşa cum susţine
autorul excepţiei, încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 45 din Constituţie.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d), şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare,
excepţie ridicată de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu