DECIZIE Nr.
684 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Marii Negre si
controlul activitatilor desfasurate pe plaja
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi
controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de Municipiul
Constanţa, Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului
Constanţa în Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curţii de Apel Constanţa -Secţia
comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, doamna Gabriela Mocanu,
consilier juridic cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Ministerul Mediului
şi Gospodăririi Apelor, domnul Liviu Alexandru Teodorescu, consilier juridic cu
delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părţilor prezente. Reprezentantul
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi cel al
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 19/2006 şi ca inadmisibilă, ca urmare a abrogării, a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 343/CA/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4
alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind
utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Municipiul Constanţa, Consiliul
Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului Constanţa într-o cauză
având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care
se solicită anularea aceloraşi prevederi de lege ce au fost criticate pentru
neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 4 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 contravin dispoziţiilor art.
115 din Constituţie. Arată că nu a existat o lege specială de abilitare a
Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă în domeniile la care actul normativ
vizat se referă. In continuare, precizează că nu a existat nicio situaţie
extraordinară care să impună urgenţa reglementării. Consideră că niciunul
dintre argumentele cuprinse în preambulul ordonanţei nu motivează caracterul
urgent al acesteia, deoarece problema utilizării plajei Mării Negre şi
controlul activităţilor desfăşurate pe plajă nu constituie o situaţie
extraordinară care să impună adoptarea unei reglementări de urgenţă. In ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 19/2006, se susţine că acestea ar fi contrare prevederilor art. 137 alin.
(2), art. 138 alin. (4) şi (5) şi ale art. 139 alin. (3) din Constituţie,
întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului deja stabilit, fără a asigura
şi o sursă de finanţare, alta decât sursele de venit deja cuprinse în bugetul local.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Apreciază că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 a fost
justificată, absenţa unei asemenea reglementări conducând la imposibilitatea
organizării corespunzătoare a activităţilor specifice sezonului estival şi la
imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor desfăşurării activităţii de turism pe
plajele Mării Negre.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din
ordonanţa criticată este neîntemeiată, iar cea a art. 4 alin. (2) este
inadmisibilă. Precizează că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art.
115 din Constituţie, rezultă că prevederile alin. (1) -(3) ale acestui articol
nu sunt aplicabile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, având în vedere
situaţiile extraordinare care determină legiferarea prin delegare legislativă.
Arată că atât din Nota de fundamentare, cât şi din preambulul acesteia rezultă
că situaţia extraordinară care a justificat urgenţa adoptării proiectului a
constat în necesitatea reglementării modului de utilizare a plajei Mării Negre
de către operatorii economici care urmează să încheie contractul de închiriere
cu administratorul plajei, având în vedere începerea sezonului turistic la 1
mai. In opinia sa, urgenţa reglementărilor justifică, în acest caz, existenţa
situaţiei extraordinare, astfel încât apreciază că ordonanţa criticată este în
deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4). In
ceea ce priveşte prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 19/2006, arată că acestea nu mai sunt în vigoare, ca urmare a
aprobării cu modificări şi completări
a acesteia prin Legea nr. 274/2006, sursele de finanţare pentru îndeplinirea
obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) asigurându-se, în prezent, de la
bugetul de stat.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
19/2006 sunt constituţionale, necontravenind nici dispoziţiilor art. 115 alin.
(4) şi nici celor ale art. 137 alin. (1) din Constituţie. Consideră că
dispoziţiile art. 138 alin. (4) şi (5) şi ale art. 139 alin. (3) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză. Precizează că dispoziţiile art. 4 alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 au fost modificate prin
Legea nr. 274/2006, fiind modificată substanţial soluţia legislativă
anterioară. Consideră că, prin aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr.
29/1997, excepţia de neconstitutionalitate a acestui text de lege a devenit
inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul
activităţilor desfăşurate pe plajă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 220 din 10 martie 2006, care, ca urmare a modificărilor şi
completărilor aduse prin Legea nr. 247/2006 de aprobare a acesteia, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, au
următorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1) şi (2): „(1) Autorităţile
administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află plaje cu
destinaţie turistică au următoarele obligaţii:
a) să organizeze şi să asigure servicii publice de
salvare acvatică - salvamar şi posturi de prim
ajutor;
b) să asigure lucrările de canalizare şi alimentare
cu apă până în zona limitrofă plajei cu destinaţie turistică, în conformitate
cu autorizaţia de gospodărire a apelor;
c) să asigure ordinea publică prin intermediul
poliţiei, jandarmeriei şi al poliţiei comunitare.
(2) Sursele de finanţare pentru realizarea
obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt asigurate de la bugetul de stat."
In opinia autorilor excepţiei de neconstitutionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115
referitor la delegarea legislativă, ale art. 137 alin. (1) privind formarea,
administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului,
ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, ale art.
138 alin. (4) şi (5) care stabilesc că bugetele locale se elaborează, se aprobă
şi se execută în condiţiile legii şi că nicio cheltuială bugetară nu poate fi
aprobată fără stabilirea sursei de finanţare, precum şi ale art. 139 alin. (3)
privind folosirea sumelor reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată, în primul rând, că nu poate fi reţinută critica de neconstitutionalitate argumentată de
autorii excepţiei pe inexistenţa unei legi de abilitare care să legitimeze
dreptul Guvernului de a emite ordonanţa de urgenţă ale cărei prevederi
constituie obiect al excepţiei de neconstitutionalitate. Concluzia autorilor
excepţiei, potrivit căreia, în lipsa unei asemenea legi de abilitare, ordonanţa
ar fi neconstituţională, încălcând dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (4) din
Constituţie, nu este justă, întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din
Constituţie, adoptarea unei legi de abilitare se impune numai în cazul în care
Guvernul emite ordonanţe simple, în domenii de reglementare care nu fac obiectul
legilor organice. In cazul ordonanţelor de urgenţă, delegarea legislativă a
Guvernului decurge direct din textul constituţional al art. 115 alin. (4).
Numai în cazul emiterii ordonanţelor simple este necesar ca delegarea
atribuţiilor legislative asupra Guvernului să fie făcută în mod expres,
printr-o lege de abilitare adoptată de Parlament, aşa cum prevede art. 115
alin. (1) din Constituţie. Deci, emiterea unei ordonanţe de urgenţă nu este
condiţionată de existenţa unei legi speciale de abilitare, ci acest drept al
Guvernului operează în virtutea textului constituţional al art. 115 alin. (4).
In acest sens pot fi amintite şi cele statuate de Curtea Constituţională în
considerentele Deciziei nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004: „[...] delegarea
legislativă a Guvernului de a emite ordonanţe poate opera în temeiul
Constituţiei, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanţelor de urgenţă,
sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al
aceluiaşi articol. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că
interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte
numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare,
această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea
limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie,
referitor la ordonanţele de urgenţă, care nu reprezintă o varietate a
ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un
act normativ adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care
permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor
situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată".
Cea de-a doua critică formulată de autorii excepţiei de
neconstitutionalitate are în vedere neîndeplinirea uneia dintre condiţiile
prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, şi anume cea referitoare la
existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.
Se observă însă că necesitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă
este justificată şi explicată atât în preambulul ordonanţei de urgenţă, cât şi
în expunerea de motive la Legea nr. 274/2006 de aprobare a acesteia. Astfel,
sunt enumerate elementele de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare şi
sunt prezentate consecinţele negative ale neadoptării unei asemenea ordonanţe,
constând în „imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor
specifice sezonului estival şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de
desfăşurare a activităţilor de turism pe plajele Mării Negre". Prin
urmare, se constată că, în scopul salvgardării unui interes public, prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării
Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă au fost adoptate unele
măsuri a căror urgenţă a fost justificată, aceasta fiind emisă cu respectarea
condiţiilor impuse de prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4).
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006, Curtea reţine că, la data
ridicării excepţiei de neconstitutionalitate, acestea
prevedeau că sursele de finanţare pentru realizarea
obligaţiilor prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol sunt reprezentate de
veniturile obţinute din taxa hotelieră. Autorii excepţiei susţin că acest text
de lege este neconstituţional, întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului
deja stabilit, fără a furniza şi o sursă de finanţare, alta decât sursele de
venit deja cuprinse în bugetul local. Curtea constată că, ulterior sesizării
sale prin Incheierea din 11 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa -
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi
fiscal, art. 4 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 a fost
modificat prin Legea nr. 274/2006. In noua redactare, se prevede că sursele de
finanţare sunt asigurate de la bugetul de stat. Ţinând seama că, în
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, s-a statuat că, în situaţia
modificării prevederii legale contestate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă
textul conservă soluţia legislativă iniţială, Curtea constată că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 19/2006 a devenit inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul
activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de Municipiul Constanţa,
Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi primarul municipiului Constanţa în
Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul
activităţilor desfăşurate pe plajă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în
acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu