Decizia Nr.682 din 02.11.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a), art. 30 alin. (1) lit. e) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Mureşan în Dosarul nr. 411/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.737D/2016.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa judeţeană de pensii Cluj. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, la stabilirea pensiei, numărul de puncte realizat în perioada de cotizare în care a fost încadrat în grupa I de muncă a fost împărţit, în mod incorect, la 30 de ani. Cele reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 435/2013 şi nr. 259/2014 nu îi sunt opozabile, întrucât nu privesc cazuri similare cu cel în care se află, respectiv acela în care asiguratul a desfăşurat activitatea prevăzută la pct. 23 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, în una dintre unităţile prevăzute la anexa nr. 3 la aceeaşi lege.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul are dreptul de a stabili drepturile de asigurări sociale curente, criteriile şi condiţiile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul în raport cu resursele financiare disponibile şi să le modifice în raport cu schimbările care se produc în aceste resurse.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 411/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asiguri sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a), art. 30 alin. (1) lit. e) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Mureşan cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, ca urmare a valorificării unei perioade de vechime în muncă realizate în grupă superioară de muncă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că a fost pensionat potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială şi că, în urma recalculării pensiei potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, i-a fost recunoscută grupa I de muncă, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3/1977. Cu toate acestea, la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat stagiul de 30 de ani, prevăzut de art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, aplicabil persoanelor care au lucrat în grupa III de muncă. Consideră că este neconstituţională menţinerea în calcul a stagiului complet de 30 de ani, deoarece legiuitorul a acordat prin dispoziţiile Legii nr. 3/1977 beneficiul unui stagiu de „cel puţin 20 de ani" pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă şi împărţirea la 20 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de activitate, pentru determinarea punctajului mediu anual.7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin niciuneia dintre prevederile constituţionale invocate. Astfel, prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, legiuitorul având libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric, în raport cu posibilităţile create de resursele financiare disponibile şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, aplicarea dispoziţiilor legale criticate nu este de natură să afecteze dreptul constituţional al persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, garantat de art. 52 alin. (1) din Constituţie. Instanţa de judecată aminteşte şi că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 au mai fost supuse analizei de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. În acest sens invocă Decizia nr. 259 din 6 mai 2014 şi Decizia nr. 435 din 29 octombrie 2013.8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 601 din 12 iunie 2012, în care s-a statuat că „potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor."10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că, deşi încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau deosebite a avut ca temei raţiuni asemănătoare divizării activităţii în grupele I şi a II-a de muncă, raţiuni ce ţin de gradul de solicitare, precum şi de factorii de risc prezenţi şi expunerea la aceştia, totuşi, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărâri de Guvern, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I şi a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiţii speciale ori deosebite. Astfel, unele activităţi şi unităţi care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activităţi şi unităţi în care se desfăşoară activitatea în condiţii speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiţii deosebite dacă au îndeplinit condiţiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. Mai arată că perioadele care la data desfăşurării activităţii erau calificate ca muncă în grupa a II-a vor fi avute în vedere la calcularea stagiului de cotizare, în funcţie de recalificarea realizată de legiuitor ulterior. Mai precizează că, în vederea obţinerii dreptului la pensie sunt aplicabile condiţiile prevăzute de legea în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, invocă competenţa exclusivă a legiuitorului de a reglementa condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie. Ca atare, arată că tratamentul juridic criticat de autorul excepţiei este justificat de situaţia obiectiv diferită în care se plasează diferitele categorii de persoane care, anterior anului 2001, au desfăşurat munca în grupa I, în funcţie de criteriile de clasificare a condiţiilor de muncă în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Astfel, împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi apoi a Legii nr. 263/2010, anumite activităţi şi unităţi care fuseseră încadrate în gradul I au îndeplinit sau nu condiţiile pentru a fi încadrate în condiţii speciale de muncă, potrivit reglementării ulterioare datei de 1 aprilie 2001, nu poate fi lipsită de relevanţă asupra condiţiilor de obţinere în prezent a dreptului la pensie, permiţând legiuitorului să instituie o reglementare diferenţiată.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 lit. a), art. 30 alin. (1) lit. e) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 16 lit. a): „Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:a)vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;";

– Art. 30 alin. (1) lit. e): „(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: [...] e)activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;";

– Art. 158 alin. (1): „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale."14. Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege contravin art. 47 alin. (2) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la pensie, respectiv la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 15. Examinând critica de neconstituţionalitate, precum şi documentele aflate la dosar, Curtea reţine că autorul excepţiei este o persoană pensionată sub imperiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977. La data pensionării nu i-a fost recunoscută vechimea în muncă realizată în grupa I. Ulterior, prin două decizii de recalculare a pensiei, date sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul unic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, i-a fost recunoscut stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă, autorul excepţiei fiind nemulţumit însă că punctajul însumat nu a fost împărţit la numărul de ani prevăzuţi ca vechime necesară în grupe superioare de muncă, menţionat de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, ci la numărul de ani prevăzut de art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege. Prin urmare, ceea ce critică autorul excepţiei este, în realitate, o eroare de aplicare a Legii nr. 3/1977, a cărei competenţă de soluţionare o are instanţa de judecată şi nu instanţa de contencios constituţional. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010 nu stabilesc numărul de ani de stagiu de cotizare luat în calcul la stabilirea pensiei, ci prevăd doar că este considerată stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001. 16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) şi ale art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că nu sunt aplicabile autorului excepţiei, acestea enumerând categoriile de persoane care pot fi încadrate în condiţii speciale cu prilejul pensionării sub imperiul Legii nr. 263/2010 şi stabilind modul de asimilare a perioadelor de vechime realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 stagiului de cotizare în condiţii speciale ori deosebite de muncă. Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, autorul excepţiei s-a pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, sub imperiul Legii nr. 3/1977, iar vechimea de muncă a fost realizată în grupa I. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a), art. 30 alin. (1) lit. e) şi art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Mureşan în Dosarul nr. 411/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea