DECIZIE Nr.
679 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 16 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al
Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul
cauzei partea Consiliul Judeţean Botoşani a transmis note scrise prin care
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.192/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Lorion" -
S.R.L. din Botoşani într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect
anularea unor acte administrative.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă normele
constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, dreptul de
apărare şi dreptul la folosirea căilor de atac, întrucât, pe de o parte,
reglementează o singură cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă
instanţă în materia contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, deoarece
instituie o procedură sumară şi urgentă atât pentru judecarea cererii de suspendare
a executării actului administrativ, cât şi pentru judecarea recursului
împotriva deciziei de suspendare a acestei executări. Precizează că termenele
extrem de scurte şi procedura sumară de judecată nu permit administrarea în
condiţii de legalitate a probatoriului şi nu dau posibilitatea adoptării unei
strategii de apărare eficiente.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr.
262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30
iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 14: „Suspendarea executării actului
(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea
unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii
publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana
vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării
actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In
cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în
termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3) Când în cauză este un interes public major, de
natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea
de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de
Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se
în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea
este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) In ipoteza în care se emite un nou act administrativ
cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este
suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are
ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei
suspendării.";
- Art. 17: „Judecarea cererilor
(1) Cererile adresate instanţei se judecă de
urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi
se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele
neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele
administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotărârile se redactează şi se motivează în cel
mult 30 de zile de la pronunţare.";
- Art. 20: „Recursul
(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi
atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de
urgenţă.
(3) In cazul admiterii recursului, instanţa de
recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu
sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost
pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la
această instanţă.";
- Art. 21: „Căile extraordinare de atac
(1) Impotriva soluţiilor definitive şi irevocabile
pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de
atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă
la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase
definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în
termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula
consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii
interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se
soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de
la înregistrare."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 -„Accesul
liber la justiţie", art. 24 -„Dreptul la apărare" şi art.
129 -„Folosirea căilor de atac".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin Decizia nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, a statuat, cu privire
la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că urgenţa cu
care se soluţionează cererea de suspendare a executării actului administrativ
este impusă tocmai de necesitatea evitării eventualei produceri a unor
consecinţe negative ale suspendării executării actului. In plus, fiind citate,
părţile îşi pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin
avocat, şi pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel
încât nu se poate susţine că textul de lege criticat ar nesocoti dispoziţiile
constituţionale care garantează dreptul la apărare.
De altfel, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
stabileşte că „Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu
precădere (...)", de unde rezultă că celeritatea este o caracteristică
esenţială a proceselor în materia contenciosului administrativ, care, însă, nu
este de natură să afecteze vreunul dintre drepturile fundamentale invocate de
autorul excepţiei.
Asupra constituţionalităţii art. 20 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. Cu acel prilej, instanţa de
control constituţional a reţinut că prevederile art. 129 din Constituţie
„conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi
atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii.
In plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul
de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că
nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul
de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de
exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind
una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ."
Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la două grade de jurisdicţie este
garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul
nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Mai mult decât atât, chiar şi în materie penală pot
fi instituite anumite excepţii de la această regulă.
In fine, cu privire la dispoziţiile art. 21 din Legea
nr. 554/2004, Curtea a statuat că acestea „nu numai că nu împiedică exercitarea
liberului acces la justiţie şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă,
instituie un nou caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele
interesate a acestor drepturi constituţionale" (Decizia nr. 675 din 12
iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din
27 iunie 2008).
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale,
soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 şi art. 21 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Lorion" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curţii de
Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu