DECIZIE   Nr. 673 din 18 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 398 din 16 iunie 2010

Acsinte Gaspar                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Aspazia Cojocaru                        -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                - procuror

Valentina Bărbăţeanu                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, excepţie ridicată de Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că, prin Decizia nr. 1.629/2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţă criticate, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei având acest obiect.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 2 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.613/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Giurescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea actului administrativ, emis în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a autorului excepţiei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 nu este motivată din punctul de vedere al urgenţei şi nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare. Totodată, arată că ordonanţa de urgenţă criticată afectează dreptul la salariu, care poate fi asimilat unui drept de proprietate, şi care este inclus în dreptul fundamental la muncă.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal precizează că îşi însuşeşte argumentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.257/2009, prin care a constatat că Legea pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă menţionate este neconstituţională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 1.629/2009, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 fost abrogată expres prin art. XIV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.   Dispoziţiile   Ordonanţei   de   urgenţă   a   Guvernului nr. 37/2009 au fost însă preluate în integralitatea lor cu modificări nesemnificative în cuprinsul actului normativ abrogator, astfel că instanţa de contencios constituţional urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009. De altfel, Curtea observă, în plus, că la data de 12 martie 2010, Parlamentul a adoptat Legea nr. 41/2010 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 16 martie 2010.

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) şi (6) care prevăd condiţiile şi limitele în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale care recunosc şi garantează dreptul la muncă şi cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2010, a analizat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 şi a reţinut că dispoziţiile acesteia au fost abrogate, dar, în acelaşi timp, preluate în integralitate cu modificări nesemnificative în cuprinsul unor dispoziţii din actul normativ abrogator - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009. Ca atare, Curtea s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V.art. VIII şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 şi a constatat, pentru argumentele acolo arătate, că acestea sunt neconstituţionale.

Ulterior pronunţării acestei decizii, Curtea a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale cu care a fost sesizată şi în cauza de faţă şi, ţinând cont de dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi de cele ale art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a respins-o ca devenită inadmisibilă. Exemplificativă în acest sens este Decizia nr. 68 din 19 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010. Aceeaşi soluţie îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, excepţie ridicată de Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu