DECIZIE Nr.
673 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV,
art. V, art. VIII si ale anexei nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
105/2009 privind unele masuri în domeniul functiei publice, precum si pentru
întarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale
din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum
si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din
administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul
alesului local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 16 iunie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire
a activităţii administraţiei publice, excepţie
ridicată de Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 al Curţii
de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta precizează că, prin Decizia nr.
1.629/2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea
ordonanţei de urgenţă criticate, motiv pentru care pune
concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei având acest
obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.613/54/2009, Curtea de Apel Craiova -
Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009
privind unele măsuri de îmbunătăţire a
activităţii administraţiei publice. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Giurescu într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea
actului administrativ, emis în baza prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, prin care s-a dispus eliberarea din
funcţie a autorului excepţiei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009 nu este motivată din punctul de vedere al
urgenţei şi nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale
care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare.
Totodată, arată că ordonanţa de urgenţă criticată
afectează dreptul la salariu, care poate fi asimilat unui drept de
proprietate, şi care este inclus în dreptul fundamental la muncă.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal precizează
că îşi însuşeşte argumentele reţinute de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 1.257/2009, prin care a constatat
că Legea pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă
menţionate este neconstituţională.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, şi anume
Decizia nr. 1.629/2009, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale
criticate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22
aprilie 2009. Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009 fost abrogată expres prin art. XIV alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri
în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea
capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii
publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul
demnitarului din administraţia publică centrală şi
locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6
octombrie 2009. Dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 au fost însă preluate în
integralitatea lor cu modificări nesemnificative în cuprinsul actului
normativ abrogator, astfel că instanţa de contencios
constituţional urmează să se pronunţe asupra prevederilor
art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi ale
anexei nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009.
De altfel, Curtea observă, în plus, că la data de 12 martie 2010,
Parlamentul a adoptat Legea nr. 41/2010 pentru respingerea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 170 din 16 martie 2010.
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 37/2009 contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4)
şi (6) care prevăd condiţiile şi limitele în care Guvernul
poate adopta ordonanţe de urgenţă. De asemenea, autorul
excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale care recunosc şi garantează dreptul la muncă şi
cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind protecţia
proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14
ianuarie 2010, a analizat constituţionalitatea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 şi a reţinut că
dispoziţiile acesteia au fost abrogate, dar, în acelaşi timp,
preluate în integralitate cu modificări nesemnificative în cuprinsul unor
dispoziţii din actul normativ abrogator - Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009. Ca atare, Curtea s-a
pronunţat asupra dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. III,
art. IV, art. V.art. VIII şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 şi a constatat, pentru argumentele
acolo arătate, că acestea sunt neconstituţionale.
Ulterior pronunţării acestei decizii, Curtea
a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale cu care a fost sesizată şi în cauza de
faţă şi, ţinând cont de dispoziţiile art. 147 alin.
(1) şi (4) din Constituţie şi de cele ale art. 29 alin. (3)
şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, a respins-o ca devenită
inadmisibilă. Exemplificativă în acest sens este Decizia nr. 68 din
19 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 119 din 23 februarie 2010. Aceeaşi soluţie îşi menţine
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct.
1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi ale anexei nr. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele
măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru
întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi
pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din
administraţia publică centrală şi locală, cancelaria
prefectului şi cabinetul alesului local, excepţie ridicată de
Nicolae Giurescu în Dosarul nr. 1.613/54/2009 al Curţii de Apel Craiova -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu