DECIZIE Nr.
670 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3), art. 10 lit. b),
art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 24 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Nesan Prod" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr.
11.774/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 423D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 11 alin. (1) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models" - S.R.L. din
Târgu Mureş în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi
în Dosarul nr. 451 D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b) şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vital Systems" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul
nr. 515D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Magdalena Irina Gh.
Mirea în Dosarul nr. 864/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul
nr. 702D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Cati R. Martişca în
Dosarul nr. 867/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 401 D/2009, nr.
423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 şi nr. 702D/2009 este similar, pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 423D/2009, nr. 451D/2009,
nr. 515D/2009 şi nr. 702D/2009 la Dosarul nr. 401 D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în
vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11.774/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 11
alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Nesan Prod" - S.R.L. din
Cluj-Napoca cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 938/191/2008, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art.
14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu
Mureş cu prilejul soluţionării unei cauze în contencios administrativ având ca
obiect o cerere de anulare a unui proces-verbal de contravenţie.
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1 299/303/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Vital Systems" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul
soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.457 din 10
aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr.
1.299/303/2008.
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 864/212/2008, şi Incheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 867/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi
art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Excepţia a fost
ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martişca cu prilejul
soluţionării recursurilor în contencios administrativ formulate împotriva
Sentinţei civile nr. 6.537 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria
Constanţa în Dosarul nr. 864/212/2008, respectiv împotriva Sentinţei civile
nr. 6.538 din 11 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria Constanta în Dosarul
nr. 867/212/2008.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au o redactare „ambiguă", care lasă loc
unor interpretări contradictorii, întrucât nu menţionează cazurile în care nu
este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, agenţii economici,
pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt
ce, potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizării aparatelor de
marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi
sancţionează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele
de marcat electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o
formulare „ambiguă şi subversivă, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă
nu precizează care sunt excepţiile de la obligaţia agenţilor economici de a
emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale
pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege
criticat". Astfel se încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) lit.
a) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure libertatea
comerţului (...)". De asemenea, art. 11 alin. (3) teza întâi din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 este neconstituţional, întrucât
reclamă agentului economic să justifice faptul că sumele de la punctul de lucru
au fost dobândite în mod licit, în condiţiile în care raţiunea art. 44 alin.
(8) din Constituţie este tocmai aceea de a scuti proprietarul de o astfel de
probă, ce este de multe ori anevoioasă. Ca urmare, nu se respectă dreptul la un
proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie. In plus, autorii excepţiei
consideră că aplicarea amenzilor prevăzute de textele de lege criticate are ca
efect distrugerea agentului economic şi preluarea de către stat a patrimoniului
acestuia, ceea ce echivalează cu o expropriere. De asemenea, amenzile aplicate
au un cuantum nejustificat în raport cu pericolul social al faptelor
contravenţionale. In ceea ce priveşte art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, arată că acesta contravine art. 45 din Constituţie,
deoarece, prin suspendarea activităţii, se interzice accesul liber la
activitatea economică şi exercitarea acesteia.
Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Blaj,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte prevederile
art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât autorii
excepţiei critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei, iar
în urma republicării textul de lege criticat nu mai conţine aspectele criticate
ca fiind neconstituţionale. In ceea ce priveşte celelalte texte de lege
criticate, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii
Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată.
Avocatul Poporului, invocând
considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa
referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, consideră că aceste texte de
lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 10 lit. b),
art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21
ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate
Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate a art. 1 se
referă doar la conţinutul alin. (1) şi (3), astfel că doar aceste alineate vor
fi supuse controlului de constituţionalitate.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
-Art. 1 alin. (1)şi (3): „(1) Agenţii economici care
efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii
direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice
fiscale.[...]
(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt
livrate prin distribuitori autorizaţi. In sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege agentul economic pe numele
căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul
autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice
fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut
avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod
direct, cât şi prin alţi agenţi economici acreditaţi de către acesta, denumiţi
în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service.
Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul
aparatului respectiv. In situaţia defectării aparatelor de marcat electronice
fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să
anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea
de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.";
- Art. 10 lit. b): „Constituie contravenţii
următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni:[...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de
a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform
art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la
art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative;";
- Art. 11: „(1) Amenzile pentru contravenţiile
prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor
prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1),
i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.
(2)Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d),
aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000
lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art.
1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele
emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat
la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără
provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea,
se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii
după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: „(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor
economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice
fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii
unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către agenţii economici a
prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat
electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate
sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale
şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3
luni."
Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi
(2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 referitoare la contribuţiile
financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 45
referitoare la libertatea economică. De asemenea, consideră că este încălcat şi
art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin care se
instituie prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere conţinutul normativ
al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei
criticate. Astfel, se susţine că aceste dispoziţii de lege nu conţin precizări
cu privire la „cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale
de către agenţii economici care efectuează livrări de bunuri direct către
populaţie", ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă prevederile
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Intr-adevăr, în urma republicării
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale
art. 1 prevedeau că „Agenţii economici care efectuează livrări de bunuri sau
prestări de servicii direct către populaţie, pentru care nu este obligatorie
emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat
electronice fiscale", respectiv „In cazul în care agenţii economici
efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu ridicata, aceştia
au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi
facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepţiile prevăzute de
lege". Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie
2004, prevederile alin. (1) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepţii de
la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar
prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1)
şi (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintită şi preluate în ultima
republicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005u nu mai
conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Intrucât, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă
asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, rezultă că
susţinerile de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţii care nu se mai
regăsesc în conţinutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de
instanţa de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind,
în acest caz, fără obiect.
Având in vedere aceste aspecte, în temeiul art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase
rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori
Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reţinut că stabilirea unei
contravenţii şi a unor sancţiuni reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului,
care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999,
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie. In situaţia textului de lege criticat, reglementarea
contravenţiei este justificată de imperativul protejării interesului social şi
al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi
sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice
negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Agentul economic în activitatea căruia
s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul
libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile
legale.
In ceea ce priveşte art. 56 din Constituţie, Curtea
constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege
criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite şi taxe.
De asemenea, referitor la critica de
neconstituţionalitate raportată la art. 57 din Constituţie, Curtea, având în
vedere conţinutul reglementărilor criticate, apreciază că prevederile acestui
text constituţional nu au incidenţă în cauză.
Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate
la art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea au
în vedere sancţiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate şi care se aplică agenţilor economici în cazul
nerespectării obligaţiilor instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999.
Referitor la aceste critici, prin Decizia nr. 355 din 2
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8
iunie 2006, Curtea a arătat însă că sancţiunea confiscării este justificată de
încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din
Constituţie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că sancţiunea
suspendării activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile instituite de
lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligaţiilor instituite
prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi f) din Constituţie şi nu aduce atingere
libertăţii comerţului sau valorificării factorilor de producţie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de
nevinovăţie, prin Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, şi Decizia nr. 530
din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423
din 25 iunie 2007, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o
răspundere obiectivă, „întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii,
nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului
vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei
este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv
al instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se
poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate
garanţiile dreptului la un proces echitabil".
Intrucât în speţă nu au intervenit elemente noi de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Magdalena
Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martisca în dosarele nr. 864/212/2008 şi nr.
867/212/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nesan
Prod" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al
Judecătoriei Cluj-Napoca, de Societatea Comercială „Blue Sky Models" -
S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj, de
Societatea Comercială „Vital Systems" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul
nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal şi de Magdalena Irina Gh. Mirea şi Cati R. Martisca în
dosarele nr. 864/212/2008 şi nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanţa -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea