DECIZIE Nr.
668 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 26 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008
al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.604/314/2008, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Sorin-Mihail Râznic într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului
formulat în procedura contestaţiei la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în funcţie de conţinutul contestaţiei la executare, se
instituie un tratament juridic diferit sub aspectul exercitării căilor de atac.
Totodată, limitarea căilor de atac posibil a fi utilizate, precum şi a
posibilităţii de a administra toate probele necesare lămuririi cauzei sunt
contrare prevederilor art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins:
„Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se
dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi
al art. 401 alin.'2."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind
înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie
2008, Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie
2007, Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituţionalitatea
acestui text de lege în raport cu critici similare de constituţionalitate.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţă, că
accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale
prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor
ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun
accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul
persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Totodată, art. 21 din Constituţie nu precizează in
terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a
exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care
exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu
constituie un criteriu de constituţionalitate.
Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru aceleaşi raţiuni,
a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile
deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de cele arătate mai sus, Curtea constată că
textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul,
în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi
raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. In cazul de faţă,
legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronunţate în
contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele două excepţii cuprinse în
textul contestat se referă la împărţirea bunurilor proprietate comună şi la
contestaţia formulată de o terţă persoană vizând un drept de proprietate sau un
alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opţiune a legiuitorului este justificată
de domeniile în care intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze
specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
Având în vedere cele de mai sus, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură
civilă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008
al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly