DECIZIE Nr.
668 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 940 din 21 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Teodor Cucută în Dosarul
nr. 38.136/1/2004 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul
excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 38.136/1/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată de Teodor Cucută cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva unei decizii civile pronunţate de
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră ca fiind neconstituţională îngrădirea
impusă prin lege în cazul restituirii utilajelor şi instalaţiilor, şi anume
aceea „de a exista fizic la unitatea notificată". Astfel, apreciază că
inexistenţa fizică a bunului, în speţă o fabrică de decorticat orez, nu ar
trebui să constituie un obstacol în obţinerea măsurilor reparatorii,
aducându-se atingere dreptului său de proprietate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că legiuitorul este liber să opteze în privinţa sferei
bunurilor pentru care stabileşte măsuri reparatorii, având în vedere situaţia
concretă a bunurilor preluate de stat, nicio dispoziţie constituţională
neîngrădind dreptul de reglementare al statului în acest domeniu.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar reglementarea legală
criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 care consacră
dreptul de proprietate. In acest sens, arată că, fiind vorba despre acordarea,
prin reglementări legislative, a unor reparaţii pentru bunurile preluate de
stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu
valabil, în sensul dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării,
legiuitorul este liber să opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care
stabileşte măsuri reparatorii, precum a întinderii şi a modalităţii de acordare
a acestora.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. In
acest sens, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora „Măsurile
reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte
persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost
înlocuite, casate sau distruse".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 care reglementează
dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că norma legală prevăzută la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
vizează acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparaţii pentru
bunuri preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice.
In jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că
exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu
trebuie absolutizat, fără a se ţine seama de
prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul
şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de cele
ale art. 136 alin. (5) ce consacră caracterul inviolabil al proprietăţii
private „în condiţiile legii organice". Legiuitorul ordinar este
competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele
generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept,
instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca
drept subiectiv garantat.
Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin reglementarea
dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor
imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Teodor Cucută în Dosarul nr. 38.136/1/2004 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora