Cu Adresa nr. 51/1.901 din 21 aprilie 2011, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de un grup de 53 de deputaţi, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.454 din 21 aprilie 2011 şi constituie obiectul Dosarului nr. 525L/2/2011.La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 53 de deputaţi. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Victor-Viorel Ponta, Adrian Năstase, Mircea Duşa, Aurelia Vasile, Marian Neacşu, Viorel Hrebenciuc, Dumitru Chiriţă, Florin-Costin Pâslaru, Lucreţia Roşca, Victor Socaciu, Sonia-Maria Drăghici, Rodica Nassar, Dorel Covaci, Victor Cristea, Cornel Itu, Florin Iordache, Ion Stan, Ion Burnei, Filip Georgescu, Andrei Dolineaschi, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Gheorghe Ana, Angel Tîlvăr, Cornel-Cristian Resmeriţă, Marian Ghiveciu, Costică Macaleţi, Horia Teodorescu, Eugen Bejinariu, Nicolae Bănicioiu, Gheorghe Antochi, Viorel Ştefan, Sorin Constantin Stragea, Tudor Panţîru, Ion Călin, Nicolae-Ciprian Nica, Doina Burcău, Radu Costin Vasilică, Aurel Vlădoiu, Antonella Marinescu, Valeriu Ştefan Zgonea, Laurenţiu Nistor, Anghel Stanciu, Iulian Claudiu Manda, Florina Ruxandra Jipa, Gheorghe Ciocan, Cristian-Sorin Dumitrescu, Radu Eugeniu Coclici, Mădălin-Ştefan Voicu, Florentin Gust Băloşin, Ciprian-Florin Luca şi Ioan Sorin Roman.Autorii sesizării consideră neconstituţională Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, deoarece contravine prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, precum şi dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 şi art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În acest sens, aceştia susţin că, „după adoptarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 [...], Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi, în realitate membri ai UNPR, partid care nu a participat la alegeri, cu concursul deputaţilor PDL, UDMR, minorităţi, a reuşit să promoveze un proiect de hotărâre în Plenul Camerei Deputaţilor prin care, în contradicţie cu prevederile constituţionale şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, să-şi impună în mai multe comisii permanente parlamentari nu ca simpli membri, ci în birourile acestor comisii“. Proiectul de hotărâre a fost adoptat de Plenul Camerei Deputaţilor cu ignorarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 şi cu încălcarea art. 45 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În continuare, consideră că „stabilirea funcţiilor în cadrul comisiilor permanente, în lipsa unui acord între toţi liderii grupurilor parlamentare nu poate avea loc decât în sesiunea următoare şi nu în cea în desfăşurare. Prin adoptarea Hotărârii nr. 8/2011, deputaţii UNPR, constituiţi în Grupul independenţilor, au depăşit numărul funcţiilor raportat la ponderea pe care o au în cadrul Camerei Deputaţilor“. În aceste condiţii şi ţinând seama de faptul că „Plenul nu poate decât să ia act de hotărârile fiecărei comisii,“ adoptarea Hotărârii nr. 8/2011 de către Plen reprezintă „un abuz“.În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 21 aprilie 2011, Curtea Constituţională a solicitat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinând sesizarea, lucrările şi documentele depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi al dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost sesizată să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010.Autorii sesizării susţin că această hotărâre contravine „prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, potrivit căreia, după constituirea oficială a unui grup parlamentar, acesta poate solicita funcţii începând cu următoarea sesiune parlamentară, precum şi dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 şi art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor“.Examinând obiectul şi temeiurile sesizării de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii sesizării solicită să se constate că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 este contrară, în principal, prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, conform cărora „Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere“, pentru faptul că Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi a reuşit să promoveze un proiect de hotărâre în Plenul Camerei Deputaţilor prin care să îşi impună în mai multe comisii permanente parlamentari nu ca simpli membri, ci în birourile acestor comisii.În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi ale art. 64 privind organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, fiecare Cameră este în drept să îşi stabilească, în limitele şi cu respectarea prevederilor constituţionale, regulile de organizare şi funcţionare, care, în substanţa lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Ca urmare, organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorităţii membrilor Camerei respective.Astfel, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Camerei Deputaţilor, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie, orice reglementare privind organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor, care nu este prevăzută de Constituţie, poate şi trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaţilor este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa, inclusiv cele privind constituirea şi alegerea structurilor sale de conducere şi de lucru.În acest sens sunt dispoziţiile art. 12 şi art. 20 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum au fost modificate şi completate prin dispoziţiile hotărârilor Camerei Deputaţilor nr. 26/2010 şi nr. 27/2010, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art.12: „(1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din deputaţi care au candidat în alegeri pe lista aceluiaşi partid politic, a aceleiaşi formaţiuni politice, pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi din deputaţi independenţi sau care au devenit independenţi. Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au obţinut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constituţia României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentar.
(2) Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.(3) Deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau ai alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi sau care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputaţilor independenţi, după caz.(5) Deputaţii care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6).(6) Un grup parlamentar este format din minimum 10 deputaţi.(7) În cazul constituirii de noi grupuri parlamentare, acestea sunt prezentate plenului de către liderii lor, la începutul sesiunii parlamentare.“;– Art. 20 alin. (3): „Biroul permanent al Camerei Deputaţilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi având un număr de minimum 10 deputaţi, componenţa Biroului permanent se renegociază conform noii configuraţii politice a Camerei Deputaţilor, începând cu următoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputaţii independenţi îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.“ În aceste condiţii este evident că respectarea principiului statuat prin art. 64 alin. (5) din Constituţie intră în obligaţiile Plenului Camerei Deputaţilor, iar Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/2011 nu conţine nicio dispoziţie care ar înfrânge acest principiu constituţional. În continuare, Curtea constată că, prin raportare la cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 privind constituţionalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin hotărârile Camerei Deputaţilor nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, autorii sesizării nu formulează o critică întemeiată de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011. Astfel, din perspectiva situaţiei examinate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, şi anume cea referitoare la procedura de modificare a unor texte regulamentare, prin prezenta sesizare este adusă spre analiză situaţia deputaţilor UNPR, constituiţi în Grupul independenţilor, care, prin efectul hotărârii criticate, au depăşit numărul funcţiilor raportat la ponderea pe care o au în cadrul Camerei Deputaţilor. Or, o asemenea abordare nu poate fi primită, din moment ce, respectând structura politică a Camerei Deputaţilor, liderii grupurilor parlamentare au competenţa de a negocia sau renegocia eventuala modificare a componenţei Biroului permanent, care se realizează începând cu următoarea sesiune, precum şi componenţa birourilor de conducere ale comisiilor permanente. În raport cu aceste împrejurări, analiza Curţii este şi trebuie să fie una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii exclusiv parlamentare. În fine, nici critica Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 8/2011, prin raportare la dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. f), art. 40 alin. (3), art. 41, art. 43 alin. (2), art. 44 şi art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu poate fi primită. Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului“, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“. De altfel, potrivit obiectului de activitate şi trăsăturilor caracteristice, comisiile permanente sunt organe de lucru ale Camerei Deputaţilor pentru pregătirea activităţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. Faţă de cele menţionate, Curtea constată că sesizarea formulată de un grup de 53 de deputaţi pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor nu este întemeiată, urmând a fi respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii: DECIDE: Respinge sesizarea şi constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 12 aprilie 2011 privind aprobarea Acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componenţa conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor este constituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deliberarea a avut loc la data de 18 mai 2011 şi la ea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman