DECIZIE Nr.
665 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 si 4 si art. 169
alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 555 din 23 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Vlăduţu Nisipeanu în
Dosarul nr. 12.351/299/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind partea Madra Omer,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, invocând
neregularităţi în procesul de aplicare a legii de către instanţa judecătorească. In acest sens, depune note scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.351/299/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin.1, 2, 3 şi 4 şi art. 169
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlăduţu
Nisipeanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că cenzurarea probelor fără o dezbatere a
fondului corectă şi nepărtinitoare i-a adus prejudicii şi agravarea stării de
sănătate. Mai mult, faptul că judecătorii pe care autorul excepţiei i-a recuzat
nu s-au abţinut, ci au continuat să instrumenteze dosarul favorizând partea
adversă este de natură a-i leza în mod grav drepturile consacrate
constituţional, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că administrarea dovezilor reprezintă o etapă a procedurii în faţa
instanţei de judecată, de natură a asigura pe deplin garantarea egalităţii
tuturor justiţiabililor în faţa legii şi a dreptului la un proces echitabil. De
altfel, aspectele invocate de autorul excepţiei nu constituie o critică de
neconstituţionalitate, ci vizează modul în care instanţa de fond a aplicat
legea în cauza dedusă judecăţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
folosirea probelor în faţa instanţei se poate realiza în anumite condiţii
strict determinate. Pentru a putea pronunţa o hotărâre legală şi temeinică,
judecătorul trebuie să cunoască cu exactitate raporturile juridice dintre
părţi, faptele care au dat naştere conflictului de interese dedus judecăţii,
iar apoi să aplice norma de drept corespunzătoare. Textele de lege criticate
asigură dreptul la apărare al părţilor şi garantează soluţionarea rapidă,
promptă şi eficientă a litigiului, deci creează premisele unui proces
echitabil, fără a institui nici un fel de discriminări între părţile litigante.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi
art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4: „Dovezile se pot
încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea
pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin
întârziere.
Ele vor fi administrate înainte de începerea
dezbaterilor asupra fondului.
Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe
cât cu putinţă în acelaşi timp.
Când dovada cu martori a fost încuviinţată în
condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în
aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.";
- Art. 169 alin. 1: „Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11, 16, 20, 21,
30, 51, 52, 53 şi 126.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii acestora prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej
a reţinut că, „în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî
asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenta sa,
aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea
cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi
temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă,
consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, în
absenţa oricărui criteriu cu valenţe discriminatorii, reglementarea în cauză nu
contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie".
De asemenea, „Curtea a constatat că dispoziţiile art.
167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere
dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o
modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în
materie".
Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 169 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea consacră principiul
administrării probelor în mod nemijlocit de către instanţa care soluţionează
fondul cauzei. Sub acest aspect, Curtea apreciază că dreptul la un proces
echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, include dreptul
părţilor de a prezenta mijloacele, argumentele şi elementele de probă pe care
le consideră pertinente pentru cauza lor. Intrucât Constituţia are drept scop
garantarea unor drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii,
acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă probele propuse de părţi
sunt prezentate în faţa instanţei pentru a putea fi percepute nemijlocit şi a
fi supuse unui examen judicios cu privire la legalitatea, veridicitatea,
pertinenţa şi concludenta lor.
Aşa fiind, Curtea constată că art. 169 alin. 1 din
Codul de procedură civilă respectă exigenţele constituţionale consacrate în
prevederile invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 167 alin. 1, 2, 3 şi 4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Vlăduţu Nisipeanu în Dosarul nr.
12.351/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu