DECIZIE Nr.
661 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 451 din 30 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în
Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
procedura la care se referă textul de lege criticat are un caracter
necontencios, întrucât instanţa se pronunţă prin încheiere, fără a tranşa
asupra unor drepturi potrivnice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 24.993/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Constantin Colţatu cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie. In
acest sens, arată că, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 441/2006, art.
119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu mai precizează dacă încheierea prin care
se pronunţă instanţa cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor
are loc în cadrul unei proceduri contencioase sau necontencioase. Astfel, dacă
textul de lege este interpretat în sensul în care este vorba de o procedură
contencioasă, atunci soluţionarea unei asemenea cereri prin încheiere şi nu
prin hotărâre judecătorească, fără să se indice dacă există şi care sunt căile
de atac, contravine prevederilor constituţionale care garantează dreptul la un
proces echitabil şi dreptul la apărare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In acest sens, arată că, deşi textul de lege criticat nu mai prevede expres, în
practică se apreciază în continuare că procedura autorizării convocării are un
caracter necontencios, fiind prezente toate trăsăturile care caracterizează
această procedură, prin cererea de autorizare neurmărindu-se stabilirea unui
drept potrivnic faţă de o altă persoană. Intrucât sunt incidente dispoziţiile
art. 336 din Codul de procedură civilă, încheierea prin care se admite cererea
de autorizare este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15
zile, iar în cazul respingerii cererii sunt aplicabile regulile generale, în
sensul că încheierea va fi atacată cu apel.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 66
din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 955 din 28 noiembrie 2006, dispoziţii potrivit cărora, „In cazul în care
consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală,
instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie,
respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de
către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa
aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin.
(2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va
prezida."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3)
referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că autorul excepţiei solicită instanţei de contencios constituţional să
decidă dacă procedura la care se referă art. 119 alin. (3) din Legea nr.
31/1990 este necontencioasă sau contencioasă şi, în situaţia în care reţine că
este vorba de o procedură contencioasă, să constate că textul de lege criticat
este neconstituţional, întrucât nu prevede care sunt căile de atac aplicabile.
Faţă de acestea, Curtea reţine că aspectele invocate de
autorul excepţiei ţin, în_ realitate, de modul de interpretare a textului de
lege criticat. Intr-adevăr, în urma modificărilor aduse acestui text,
trimiterea expresă pe care acesta o făcea la prevederile art. 331-339 din Codul
de procedură civilă a fost înlăturată, ceea ce a creat o incertitudine cu
privire la normele de procedură aplicabile, respectiv cele specifice unei
proceduri contencioase ori necontencioase.
Curtea reţine că modificarea unui text de lege în
sensul înlăturării trimiterii exprese la normele unei proceduri speciale,
respectiv cea necontencioasă, nu poate avea decât semnificaţia aplicării
dreptului comun, respectiv a procedurii contencioase. Intr-adevăr, constatând
că, în practică, acţionarii care iniţiază procedura prevăzută de art. 119 alin.
(3) din Legea nr. 31/1990 se află, de cele mai multe ori, pe poziţii antagonice
cu administratorii societăţii care se opun convocării adunării generale,
legiuitorul a considerat că este mai adecvată aplicarea normelor de procedură
contencioasă.
Din faptul că nu mai sunt aplicabile dispoziţiile
legale privind procedura necontencioasă rezultă că împotriva deciziei
pronunţate în litigiul având obiect cererea de autorizare se poate declara
apel, conform normelor de drept comun conţinute de art. 282 din Codul de
procedură civilă.
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că
susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea textului de lege
criticat nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în Dosarul nr.
24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea