Decizia Nr.660 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sipa“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.621/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25.621/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Sipa“ - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate de Radu Cătălin Leanca împotriva deciziei de sancţionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că textul de lege criticat îi defavorizează pe angajatori în raport cu salariaţii, de vreme ce un angajator se vede pus în situaţia de a nu putea trage la răspundere materială un angajat atunci când acesta încalcă atribuţiile de serviciu şi creează o pagubă. Astfel, arată că obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru constatarea pagubei pricinuite de salariat reprezintă un proces lung şi anevoios, ceea ce profită salariatului.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că textul de lege criticat este constituţional.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.“Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică art. 164 alin. (2) din Codul muncii din perspectiva art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“. Curtea apreciază însă că textul de lege criticat nu doar că nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă chiar o aplicare a acestor dispoziţii. Astfel, pornind de la ideea că raporturile dintre salariat şi angajator trebuie să se desfăşoare numai în condiţiile stabilite de lege, sancţionarea salariatului trebuie să respecte o serie de garanţii legale, inclusiv controlul acesteia de către instanţa de judecată.De altfel, în acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 312 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 30 august 2004, arăta că, „în condiţiile statului de drept se impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil, iar răspunderea patrimonială pentru daune să se stabilească de către instanţele de judecată, care, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, republicată, înfăptuiesc justiţia în numele legii. De asemenea, Curtea observă că dispoziţia legală criticată se înscrie în cadrul măsurilor de protecţie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul, ceea ce nu poate avea semnificaţia unei discriminări, cele două părţi aflându-se în situaţii diferite care justifică aplicarea unui tratament juridic diferit.“Pentru considerentele arătate, precum şi pentru cele reţinute în decizia amintită, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sipa“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.621/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea