DECIZIE Nr.
514 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind
unele masuri pentru accelerarea privatizarii si ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 609 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele
măsuri pentru accelerarea privatizării şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Abel Ionescu în Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial
Argeş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că actele consiliului de administraţie pot fi atacate în justiţie,
părţile beneficiind de toate garanţiile procesuale în cadrul unui asemenea
litigiu. Totodată, se arată că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.005/2005, Tribunalul Comercial Argeş a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Abel Ionescu
într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea cererii de anulare a hotărârii consiliului de administraţie de
majorare a capitalului social al unei societăţi comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 12 din Legea nr. 137/2002 încalcă
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se apreciază că dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 16, 21, 24
şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucât dau posibilitatea instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate să hotărască asupra admisibilităţii acesteia, pe când
unica instanţă care ar trebui să constate dacă dispoziţiile unei legi sau
ordonanţe sunt sau nu constituţionale este Curtea Constituţională.
Tribunalul Comercial Argeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că textul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocat în susţinerea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr.
137/2002 nu are legătură directă cu textul legal criticat. Totodată, se arată
că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 14 septembrie 2004, s-a
constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (5), (6), (7) şi (8)
din Legea nr. 137/2002.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art.
29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază că este inadmisibilă,
întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind invocată doar pentru a
evita instanţa să se pronunţe asupra inadmisibilităţii excepţiei de neconstitu-ţionalitate
care priveşte art. 12 din Legea nr. 137/2002.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. In
acest sens, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate care vizează
dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 nu este motivată, nefiind precizate
textele din Legea fundamentală pretins a fi încălcate. Totodată, se arată că
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, invocat în susţinerea excepţiei, nu are nicio
legătură cu textul de lege care formează obiectul excepţiei.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
se apreciază că aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei,
având în vedere că obiectul cauzei deduse judecăţii este anularea unei hotărâri
a Adunării generale a acţionarilor.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se arată
că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 nu încalcă dreptul părţilor la
un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil
prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, text care a valorificat
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/2002,
se apreciază că instanţa care judecă fondul cauzei nu se substituie, în niciun
fel, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri
pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie
2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 643 din 16 iulie 2004, care au următorul cuprins:
- Art. 12 din Legea nr. 137/2002: "(1) Toate societăţile comerciale, indiferent de structura capitalului
social, cărora nu li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenului, vor întocmi şi vor înainta instituţiilor
îndreptăţite să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, documentaţiile necesare în vederea eliberării acestuia.
(2) Instituţiile abilitate să elibereze certificate
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului au obligaţia să emită
aceste documente în termen de 15 zile de la depunerea documentaţiei şi să
transmită, în termen de 5 zile de la emitere, o copie de pe certificat către
instituţia publică implicată.
(3) Administratorii societăţii comerciale sunt
obligaţi să solicite înregistrarea majorării capitalului social la oficiul
registrului comerţului în termen de 30 de zile
de la data emiterii certificatului.
(4) In cazul în care administratorii nu solicită
înregistrarea majorării capitalului social în termenul prevăzut la alin. (3),
oficiul registrului comerţului va înregistra majorarea, la cererea instituţiei
publice implicate.
(5) In cazul în care eliberarea certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea
corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după
privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor,
care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi
administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni
suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
(51) Majorarea capitalului social cu
valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat
certificate de atestare a dreptului de proprietate se realizează fără adăugarea
unei prime de emisiune.
(52)
Preţul de subscriere al acţiunilor aferente dreptului de preferinţă exercitat
de acţionarii existenţi în cadrul majorării capitalului social cu valoarea
terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de
proprietate se va stabili fără adăugarea unei prime de emisiune.
(6) In situaţia în care majorarea capitalului
social cu valoarea terenurilor se realizează după privatizarea societăţii
comerciale, cumpărătorul sau succesorul în drepturi al acestuia are drept de
preferinţă la cumpărare de la instituţia publică implicată a unui număr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii
cotei de participaţie la capitalul social, existentă anterior majorării
acestuia cu valoarea terenurilor.
(7) Cumpărătorul sau succesorul în drepturi al
acestuia îşi poate exercita această preferinţă în termen de 15 zile de la data
înregistrării majorării capitalului social.
(8) Preţul de vânzare pentru acţiunile
suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului,
în situaţia exercitării dreptului de preferinţă, este egal cu valoarea nominală
a acţiunilor, în cazul în care preţul pe acţiune plătit de cumpărător prin
contractul iniţial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a
acţiunilor, sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituţia
publică implicată şi cumpărător, în cazul în care preţul pe acţiune plătit de
cumpărător prin contractul iniţial de privatizare este mai mic decât valoarea
nominală a acţiunilor. Plata acţiunilor se va realiza integral sau în rate.
Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor are loc în momentul
plăţii integrale a preţului sau a avansului, după caz.
(9) In situaţia în care nu se exercită dreptul de
preferinţă în termenul prevăzut la alin. (7), pachetul de acţiuni aferent
terenului poate fi vândut de instituţia publică implicată prin oricare dintre
metodele prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată
prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) Până la expirarea termenului de exercitare a
dreptului de preferinţă drepturile de vot conferite de acţiunile emise în
conformitate cu prevederile alin. (5) sunt
suspendate."
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992: „(6) Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art.
24 privind dreptul la apărare şi ale art. 146 lit. d) privind competenţa Curţii
Constituţionale de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, precum şi
textul art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei apreciază că textul art.
12 din Legea nr. 137/2002 contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992, dând posibilitatea instanţei în faţa căreia s-a
ridicat excepţia de neconstituţionalitate să hotărască asupra admisibilităţii
acesteia, încalcă prevederile art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea constată că art. 12 din Legea nr. 137/2002
reglementează procedura de majorare a capitalului social al societăţilor
comerciale cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de
atestare a dreptului de proprietate privată. Potrivit art. 113 lit. f) din
Legea nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
Adunarea generală extraordinară a acţionarilor are printre atribuţiunile sale
şi pe aceea de a majora capitalul social al societăţii comerciale; această
atribuţiune poate fi delegată consiliului de administraţie sau
administratorului unic al societăţii, potrivit art. 114 alin. (1) din aceeaşi
lege. Atât hotărârea Adunării generale extraordinare a acţionarilor, cât şi cea
a consiliului de administraţie sau a administratorului unic, potrivit art. 132
alin. (2) şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate în
justiţie, în tot cursul judecăţii părţile beneficiind de toate garanţiile
procesuale. In consecinţă, Curtea reţine că procedura de majorare a capitalului
social, în ipoteza prevăzută de art. 12 din Legea nr. 137/2002, poate fi
contestată în justiţie şi nu încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de
art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea observa că acest
text de lege a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin
numeroase decizii, Curtea stabilind că textul criticat este constituţional.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în
vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această
procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în
situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.
Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele
care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Neexistând elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea
privatizării şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Abel Ionescu în
Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial Argeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly