DECIZIE Nr. 66
din 15 octombrie 2007
cu privire la intelesul
sintagmei „vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor
persoane", continuta in dispozitiile art. 89 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,
republicata.
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 537 din 16 iulie 2008
Dosar nr. 36/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la intelesul sintagmei „vatamarea integritatii corporale ori sanatatii
uneia sau mai multor persoane", continuta in dispozitiile art. 89 alin.
(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice, republicata.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 86 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Niţu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în
înţelesul art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, nu are relevanţă durata îngrijirilor medicale necesare vindecării
leziunilor pentru încadrarea juridică a faptei de părăsire a locului
accidentului.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit diversitate
de soluţii în legătură cu înţelesul sintagmei „vătămarea integrităţii corporale
ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile
art. 89 alin (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
republicată, prin care este incriminată infracţiunea de părăsire a locului
accidentului.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
fapta conducătorului auto de a părăsi locul accidentului fără încuviinţarea
organelor de poliţie care efectuează cercetările întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, indiferent de durata
îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor.
Alte instanţe, dimpotrivă, considerând că sintagma
„vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor
persoane", conţinută în art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, republicată, se referă doar la vătămările ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum şi
la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal, s-au
pronunţat în sensul că ori de câte ori nu s-a produs vreuna dintre aceste
consecinţe nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de
părăsire a locului accidentului, deoarece lipseşte condiţia ca vătămarea
integrităţii corporale ori a sănătăţii să fi avut urmările cerute de lege.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, prin art. 89 alin (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, ca urmare a aprobării cu
modificări prin Legea nr. 49/2006, s-a incriminat părăsirea locului accidentului, prevăzându-se că „părăsirea
locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către
instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul
autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale
examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident
de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a
produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care
efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani".
Rezultă deci că existenţa infracţiunii de părăsire a
locului accidentului incriminată prin textul de lege menţionat este
condiţionată, între altele, de vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii
uneia sau mai multor persoane de către conducătorul auto implicat în accidentul
de circulaţie care părăseşte locul faptei fără încuviinţarea poliţiei ce
efectuează cercetarea.
Or, pentru stabilirea înţelesului sintagmei „vătămarea
integrităţii corporale ori a sănătăţii", în sensul pe care legiuitorul l-a
voit prin textul de lege a cărui aplicare a determinat ivirea cazurilor de
practică judiciară neunitară, nu se poate recurge decât la ceea ce este evident
că s-a urmărit prin reglementarea dată acestor noţiuni prin normele Codului
penal, care este legea generală, de referinţă, în această materie.
Sub acest aspect, este de observat că prin art. 184 din
Codul penal, reglementându-se infracţiunea de vătămare corporală din culpă, se
prevede, în cadrul alin. 1, că „fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21, care a pricinuit o vătămare ce
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea
prevăzută în art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o
lună la 3 luni sau cu amendă", iar la alin. 2, că, „dacă fapta a avut
vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau
2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda".
Este semnificativ că în cuprinsul alin. 3, 4 şi 41 ale aceluiaşi articol,
reglementându-se vătămările corporale din culpă care sunt „urmarea
nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activităţi", se fac referiri la fapte cu aceleaşi consecinţe sub aspectul
duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare.
De aceea, în absenţa altor
criterii de evaluare a conţinutului sintagmei „vătămarea integrităţii corporale
ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile
art. 89 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se impune ca aceasta să fie
înţeleasă numai în sensul că se referă la vătămările necesitând pentru
vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum şi la
celelalte urmări incluse în art. 182 alin. 2 din Codul penal.
Aşa fiind, infracţiunea de părăsire a locului
accidentului, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu poate fi
considerată săvârşită cu întrunirea totalităţii elementelor sale constitutive
decât atunci când este realizată şi cerinţa obiectivă impusă de definiţia dată
vătămării corporale din culpă prin art. 184 din Codul penal.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al
art. 4142 din Codul
de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
decide că sintagma „vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau
mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează
în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare
îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute
în art. 182 alin. 2 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Sintagma „vătămarea integrităţii corporale ori
sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art.
89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată,
se interpretează în sensul ca se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri
medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art.
182 alin. 2 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei