DECIZIE Nr.
657 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si 8 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila si
ale art. 20 si art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 405 din 17 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale art. 20 şi art. 21
alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Elisabeta Verona Gallo în Dosarul nr. 6.782/55/2007 al Tribunalului
Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în temeiul
jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 6.782/55/2007, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale art. 20 şi art. 21
alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Elisabeta Verona Gallo.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008, precum şi art. 20 şi art. 21 alin. (2) din Legea nr.
146/1997 sunt neconstituţionale, întrucât pun în imposibilitatea de a-şi apăra
dreptul de proprietate persoana lipsită de resurse financiare pentru achitarea
taxelor de timbru. Cu toate că prevederile constituţionale sunt generoase,
consacrând egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, garantarea
dreptului de proprietate, acestea sunt simple deziderate, golite de conţinut
dacă cel interesat nu dispune efectiv de posibilităţi materiale să promoveze şi
să susţină un interes legitim în instanţă. Textele de lege criticate încalcă şi
prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţie şi art. 1 din primul
Protocol la Convenţie.
Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale
criticate stabilind acordarea unui ajutor public judiciar, fără nicio
discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, texte de lege
care au următorul conţinut:
- Art. 7: „Ajutorul public judiciar se poate acorda,
separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a
putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă
echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost
formulată cererea de acordare.";
- Art. 8: „(1) Beneficiază de ajutor public judiciar
în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe
membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se
situează sub nivelul de 500 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor
public judiciar se avansează în întregime de către stat.
(2)Dacă venitul mediu net lunar pe membru de
familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub
nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se
avansează de către stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în
alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care
costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze
accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii
dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită
şi cel din România."
De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 20 şi
art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997, cu modificările şi completările ulterioare:
-Art. 20: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost
plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori
dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare,
instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul
termen de judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate
în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru
se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau
cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată
ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în
limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
(5) In situaţia în care instanţa judecătorească
învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată
că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de
timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea
silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor
teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază
teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei
privind executarea silită a creanţelor bugetare.";
- Art. 21 alin. (2): „(2) Instanţa acordă
persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări
sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi
cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în următoarele situaţii:
a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10 % din
media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;
b) plata integrală a taxei, potrivit art. 20, nu
este posibilă, deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau
dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii,
indisponibilizate."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, 21, 24 şi 44, precum şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul
nr. 12 la convenţie şi art. 1 din primul Protocol la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate au mai format, în prealabil, obiect al
controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 96
din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
109 din 24 februarie 2009, Curtea a reţinut că prevederile art. 7 şi 8 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor
public judiciar în formele prevăzute de lege, fără nicio discriminare, acelor
persoane care îndeplinesc condiţiile legale. Textele legale criticate sunt în
concordanţă cu dispoziţiile art. 16 şi 20 din Constituţie, precum şi cu art. 14
din Convenţie, întrucât aceste categorii de cauze şi de persoane se deosebesc
de altele şi dau dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament. De
asemenea, sunt conforme şi prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, precum
şi art. 6 şi 13 din Convenţie, având în vedere că atât accesul la justiţie, cât
şi dreptul la apărare sunt asigurate tuturor persoanelor beneficiare ale
ajutorului public de stat. Mai mult decât atât, atât prevederile legale
criticate, cât şi ordonanţa în întregul ei constituie o garanţie suplimentară a
accesului efectiv la justiţie, mai ales pentru persoanele aflate în situaţiile
menţionate în cuprinsul ordonanţei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Legea
nr. 146/1997, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr.
87 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 214 din 1 aprilie 2003, Curtea a stabilit că accesul liber la justiţie nu
înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea
taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează
autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor
prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării
acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt
stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de
justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituţiei,
cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în
condiţiile legii."
Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât
soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale art. 20 şi art. 21
alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Elisabeta Verona Gallo în Dosarul nr. 6.782/55/2007 al Tribunalului
Arad - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu