Decizia Nr.656 din 13.10.2015

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 15.432/325/2014 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 194D/2015.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 septembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 15.432/325/2014, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emilia Băleanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj judiciar.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitează dreptul unui coproprietar de a cere vânzarea la licitaţie a bunului comun doar în situaţiile în care niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea bunului sau, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, fără să acopere şi alte situaţii legitime, precum aceea când valoarea stabilită de expert este derizorie în comparaţie cu preţurile la care se vând bunuri similare, sau când există o ofertă de cumpărare din partea unui terţ la un preţ mai mare decât valoarea stabilită de expert.5. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât legea permite instanţei judecătoreşti să dispună vânzarea silită, prin executor judecătoresc, numai în cazul în care se dovedeşte că părţile aflate în indiviziune nu au fost de acord cu altă cale de ieşire din indiviziune şi nici cu atribuirea bunului supus partajului către una dintre părţi.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare textul de lege criticat se regăseşte la art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: „În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.“10. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 iulie 2007, pronunţată în Cauza Kanala împotriva Slovaciei. Având în vedere invocarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Curtea reţine că, în realitate, autoarea excepţiei se raportează la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează şi se aplică în conformitate cu dispoziţiile protocolului menţionat.11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, coroborate cu celelalte texte ale titlului V - Procedura partajului judiciar al cărţii a IV-a - Proceduri speciale a Codului de procedură civilă, au drept scop înlesnirea, într-un mod cât mai echitabil, a încetării stării de indiviziune. În procedura specială a partajului judiciar, instanţa de judecată are trei posibilităţi de soluţionare a cererii de partaj: partajul în natură, atribuirea bunului unui singur coproprietar sau vânzarea bunului. Cea din urmă posibilitate, vânzarea bunurilor, reprezintă modalitatea de lichidare a coproprietăţii în măsura în care partajul nu se poate realiza prin celelalte modalităţi, fie că ele nu pot fi împărţite în natură sau atribuite unui copărtaş, fie că toţi copărtaşii solicită să se recurgă la această modalitate de lichidare a coproprietăţii.12. Dispoziţia legală criticată în prezenta cauză prevede că, în situaţia în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc. Instanţa va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc prin licitaţie publică în cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu a fost făcută în termenul stabilit [art. 991 alin. (3) din Codul de procedură civilă].13. În cauza de faţă unul dintre coproprietari a cerut atribuirea bunului, situaţie în care instanţa va urma să dispună vânzarea acestuia dacă nu se consemnează în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalţi coproprietari. Având în vedere cele reţinute în paragrafele anterioare, precum şi mecanismul procedurii speciale a partajului judiciar, Curtea constată că, prin modul de formulare a criticilor, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde la modificarea normei legale, în sensul extinderii sferei de reglementare a acesteia, prin adăugarea unei noi ipoteze de vânzare a bunului, care ar denatura, în ansamblu, procedura specială a partajului judiciar prevăzută de Codul de procedură civilă. În procedura partajului judiciar se urmăreşte în primul rând împărţirea bunurilor în natură, iar dacă acest lucru nu este posibil, se procedează la vânzarea acestora. Or, ceea ce se propune este vânzarea directă şi împărţirea sumelor de bani astfel rezultate.14. În consecinţă, întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 15.432/325/2014 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin