DECIZIE Nr.
651 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile
statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 354 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind
vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile
statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „ACI. Bistriţa" - S.A. din Bistriţa în
Dosarul nr. 498/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 498/190/2008, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din
Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie
construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „A.C.I.
Bistriţa" - S.A. din Bistriţa într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea
acţiunii civile privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract
de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate contravin
atât dispoziţiilor art. 20, art. 21 alin. (3), art. 44, 45, 53 şi art. 135
alin. (1) din Constituţie, cât şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 paragraful
1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, rezervându-şi dreptul de a expune
in extenso criticile de neconstituţionalitate în şedinţa publică în faţa
Curţii Constituţionale.
Judecătoria Bistriţa consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2003, nr. 252/2004, nr.
201/2005, nr. 564/2007, nr. 1.024/2007, nr. 113/2008, nr. 368/2008 şi nr.
814/2008.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2003 şi nr. 223/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992 şi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 260 din 15 septembrie 1994 şi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit
cărora: „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele
decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de
închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în
condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile
prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3,
titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie
1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societăţilor cu capital
de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa după această dată sau,
după caz, au devenit, prin reorganizare, unităţi economice sau bugetare de
stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au
aparţinut societăţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a preţului şi de
exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992.
Art. 1. alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care
nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi,
sunt cele destinate cazării personalului unităţilor economice sau bugetare
care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită
prezenţa, permanentă sau în caz de urgenţă, în cadrul unităţilor. Aceste
locuinţe nu se vând.
Unităţile economice sau bugetare pot să deţină şi să
construiască din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii
salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de
muncă. Modul de administrare şi eventuala înstrăinare a acestor locuinţe se vor
stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unităţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate
personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului
de Interne, nu se vând."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 44
privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la
libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) privind economia
României. Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 paragraful 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţie, privind garantarea proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 814 din 3 iulie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, nr. 113 din
19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
185 din 11 martie 2008, şi nr. 564 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând
netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să
cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în
vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile
criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie,
ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea reţine că,
deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat
şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de
privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca
fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi
privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor
juridice respective. Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici
contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispoziţiile art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
In cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri
a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare
către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este, astfel cum a
statuat Curtea Constituţională, o obligaţie in rem, instituită în
considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice
sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în
considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naştere pe calea
privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu
prevăd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altă măsură de trecere
silită a locuinţelor în proprietatea publică a statului. In acelaşi mod, Curtea
reţine că art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o
transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai
acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite
prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, Curtea nu a reţinut nici contrarietatea
textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie
referitoare la libertatea economică, de vreme ce posibilitatea chiriaşilor de a
cumpăra locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în
vechiul sistem statal-juridic a fost reglementată, prin textul de lege
criticat, înainte de încheierea contractului de privatizare.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în
ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, restrângere care nu a fost constatată.
Totodată, nu poate fi reţinută nici invocarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile
economiei de piaţă, de vreme ce prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt o
concretizare a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare
pentru creşterea calităţii vieţii, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din
Constituţie.
In fine, autorul excepţiei a indicat ca temei
constituţional al sesizării atât dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând această
susţinere, Curtea constată că este neîntemeiată, de vreme ce autorul excepţiei
a beneficiat de toate garanţiile procesuale în cauza în care excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată, prin formularea întâmpinării la cererea
de chemare în judecată a reclamanţilor şi administrarea probelor necesare
soluţionării cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii
cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile
unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „A.C.I. Bistriţa" - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr.
498/190/2008 al Judecătoriei Bistriţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu