DECIZIE Nr.
650 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr.
115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie
ridicată de Teodor Ilişuan şi Viorica Ilişuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.503/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare. Excepţia a fost ridicată de Teodor Ilişuan şi Viorica
Ilişuan într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în uzucapiune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei arată că art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
impune drept condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o
posesie a bunului de 20 de ani „după moartea proprietarului înscris în
cartea funciară". Susţin, astfel, că prin aplicarea prevederilor
Decretului-lege nr. 115/1938 în privinţa dobândirii dreptului de proprietate
prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru
cetăţenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară şi
cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, faţă de cetăţenii din
celelalte zone ale ţării care pot dobândi dreptul de proprietate prin
uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 ani, respectiv
30 de ani, fără a fi relevantă situaţia fostului proprietar, respectiv dacă
este decedat sau nu. Consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare
şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de
proprietate privată. Invocă Hotărârea J. A. Pye (Oxford) Ltd. contra Marii
Britanii din 30 august 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a reţinut faptul că instituţia uzucapiunii nu încalcă dispoziţiile art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze două regimuri diferite
pentru uzucapiune datorită condiţiilor istorice diferite din anumite zone ale
ţării, cel instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938 şi cel al Codului civil,
fiecare cu condiţiile sale specifice, nu contravine principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, de vreme ce prevederile criticate se aplică în mod
egal tuturor celor vizaţi de norma legală, iar diferenţierea se referă la locul
situării imobilului, în mod exclusiv. Consideră că nu se încalcă nici
dispoziţiile art. 44 din Constituţie, de vreme ce garantarea dreptului de
proprietate privată operează în raporturile pe verticală şi este, din punct de
vedere substanţial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor
abuzuri din partea autorităţilor publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constituţionale. In
acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr.
653/2008, şi anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul
a stabilit un regim diferit în materia publicităţii bunurilor imobile, pe
criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ
diferit faţă de cel românesc. Consideră că prevederile criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 44 şi nici dispoziţiilor art. 1
din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din
Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare. Insă, din notele scrise ale autorilor excepţiei, rezultă că
aceştia critică, în realitate, doar alin. 1 al art. 28 din Decretul-lege nr.
115/1938. In consecinţă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru
unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul
conţinut: „Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de
20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere
înscrierea dreptului uzucapat [...]."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) şi
(2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează
modurile de dobândire a drepturilor reale imobiliare fără înscrierea în cartea
funciară, prin uzucapiunea extratabulară. Articolul de lege menţionat
reglementează două situaţii în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil
timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară sau a
înscrierii declaraţiei de renunţare a acestuia la dreptul tabular. In aceste
situaţii, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie
în cartea funciară numai în baza constatării lor prin hotărâre judecătorească,
simpla declaraţie dată de persoana interesată şi autentificată la notarul
public nefiind suficientă pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului său
dobândit prin uzucapiune.
Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 28 din
Decretul-lege nr. 115/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile
legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea
funciară, va putea cere înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel
uzucapat.
Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte
funciară reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacră cazurile
speciale de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune înscrise în art. 27 şi 28,
Curtea reţine faptul că, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu,
trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 69
alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1)şi art. 58 alin. (1) din Legea
nr. 7/1996, republicată. Sub acest aspect, este de reţinut că prin art. 69
alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la
finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară
pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează
aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispoziţia
alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la
nivelul întregii ţări se abrogă acest decret. Din această dispoziţie a Legii
nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al
publicităţii imobiliare, rezultă voinţa legiuitorului de a institui o aplicare
treptată a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor
dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. In
acest sens, este şi Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
697 din 14 octombrie 2008.
Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţă,
faptul că prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr.
115/1938 se aduce atingere egalităţii în drepturi, aplicându-li-se unor
cetăţeni un statut juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub
incidenţa acestui act normativ. Totodată, autorul susţine că prevederile de
lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi
garantarea dreptului de proprietate privată.
Se reţine însă că, în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor
Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalităţii în faţa
legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un
tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv
şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din
Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de
definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate
imobiliară pentru întreg teritoriul ţării.
Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996, se va realiza
însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.
Existenţa pe teritoriul României a unor legi cu
aplicabilitate teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul
juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale.
Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a
reţinut, prin deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi nr. 205 din 9 iulie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25
iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat şi mai există
norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, de
exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în
Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr.
151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă existenţa unor acte
normative diferite pentru anumite zone ale ţării nu este de natură să creeze
discriminări.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, se
reţine că, în jurisprudenţa sa, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a.
contra Spaniei din 18 octombrie 2002, au statuat că dispoziţiile privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de
proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit
calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii. In
aceste condiţii, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 nu sunt incidente în
prezenta cauză.
Totodată, invocarea în cauză a Hotărârii J.A.Pye
(Oxford) Ltd. contra Marii Britanii, din 30 august 2007, pronunţată de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu are nicio relevanţă, dobândirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a
proprietăţii, fiind reglementată de legea civilă, însă condiţiile operării
acesteia intră în competenţa legiuitorului.
Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale
invocate, Curtea retine că acestea nu au incidenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea
dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Teodor
Ilisuan şi Viorica Ilisuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al Tribunalului Timiş
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu