DECIZIE Nr.
646 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 4 iunie 2010
Tudorel Toader -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, excepţie invocată de Gheorghe Alexa în
Dosarul nr. 6.443/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde reprezentantul
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului
Naţional pentru Combaterea Discriminării, care consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
întrucât se solicită interpretarea şi aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din data de 30 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 6.443/118/2008, Tribunalul
Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie
invocată de Gheorghe Alexa într-o cauză având ca obiect
sancţionarea unor acte de discriminare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât diferă de textul transpus al art. 3 din
Directiva Consiliului 2000/78/CE şi, în consecinţă, subiect
activ al faptelor de discriminare poate fi orice persoană fizică sau
juridică, publică sau privată, indiferent de atribuţii sau
de obiectul de activitate, iar în ceea ce priveşte instituţiile
publice numai cele cu atribuţii în domeniile de activitate enumerate de
art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Or, sub incidenţa art.
3 din directiva menţionată intră numai persoanele fizice sau
juridice, publice sau private, şi instituţiile publice, cu
atribuţii în domeniile de activitate enumerate.
De asemenea, textul de lege criticat extinde sfera
competenţelor Consiliului Naţional pentru Combaterea
Discriminării, care se suprapun astfel cu atribuţiile puterii
judecătoreşti, din moment ce Consiliul poate sancţiona
contravenţional săvârşirea unei fapte de discriminare.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate şi, prin urmare,
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele
scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
99 din 8 februarie 2007, cu modificările şi completările
ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
„Art- 3. - Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau
juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu
atribuţii în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de încadrare în muncă,
criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare,
accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi
perfecţionare profesională;
b) protecţia şi securitatea socială;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la
bunuri şi facilităţi;
d) sistemul educaţional;
e) asigurarea libertăţii de
circulaţie;
f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;
g) alte domenii ale vieţii sociale."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi şi ale art. 1 alin. (4) privind principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile
constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
ajunge la concluzia neconstituţionalităţii textului art. 3 din
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 prin prisma faptului că acesta nu a
transpus în mod exact o directivă, mai precis arată că
legiuitorul român a omis „să adauge o virgulă" în textul
contestat. In lipsa acestei virgule, se arată că textul este
neconstituţional.
In primul rând, Curtea observă că
instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a
efectua un control de conformitate între o directivă şi actul
normativ naţional prin care aceasta este transpusă (a se vedea, în
acest sens, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010). Mai mult, o
eventuală neconformitate a actului naţional cu cel european nu
atrage, în mod implicit, şi neconstituţionalitatea actului
naţional de transpunere. Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul
naţional să acorde sau să prevadă un grad mai mare de
protecţie în dreptul naţional faţă de reglementarea
incidenţă a Uniunii Europene.
In al doilea rând, Curtea reţine că întreaga
critică a autorului excepţiei vizează o anumită
interpretare pe care instanţele judecătoreşti o dau unui text de
lege. Or, interpretarea şi aplicarea legii nu este o competenţă
a Curţii Constituţionale, acest aspect fiind apanajul exclusiv al
instanţelor judecătoreşti.
In al treilea rând, Curtea constată că, de
fapt, autorul excepţiei, pentru a evita o anumită interpretare ce se
dă de către instanţele judecătoreşti textului legal
criticat, doreşte introducerea unei virgule în cadrul acestuia, ceea ce
echivalează cu o modificare legislativă. Or, Curtea
Constituţională nu este competentă să modifice sau să
completeze un text de lege.
In fine, Curtea reţine că invocarea textelor
constituţionale este una formală, existând o diferenţă
notabilă între conţinutul acestora si motivarea criticii de
neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, excepţie invocată de Gheorghe Alexa în
Dosarul nr. 6.443/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Benke Karoly