DECIZIE Nr.
646 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 130 din Legea administratiei publice
locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 4 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 156 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001", excepţie ridicată de Dumitru
Bocai, oraşul Ovidiu, prin Primar, şi Consiliul Local al Oraşului Ovidiu,
judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 426/118/2007 al Tribunalului Constanţa -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal, răspunde partea Dumitru Georgel
Albină, prin avocat Dumitra Deliu, cu împuternicire avocaţială depusă ia dosar,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului convenţional al părţii prezente, care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi depune note
scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 426/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 156 din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată, introdus prin pct. 109 din Legea nr.
286/2006, devenit art. 130".
Excepţia a fost ridicată de Bocai Dumitru, oraşul
Ovidiu, prin primar, şi Consiliul Local al Oraşului Ovidiu, judeţul Constanţa,
într-o acţiune de contencios administrativ având ca
obiect anulare act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, odată cu
introducerea, prin art. I pct. 109, a prevederilor art. 156 din lege (devenit,
ulterior republicării, actualul art. 130), care se aplică după alegerile
autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2008, a dispus şi
abrogarea art. 78 din Legea nr. 215/2001, care conţinea aceeaşi soluţie
legislativă, regăsită în prezent la art. 130. Prin urmare, legiuitorul a dat
naştere, pentru o perioadă de 2 ani, unui vid legislativ în ceea ce priveşte
posibilitatea schimbării din funcţie a viceprimarului, ceea ce contravine
principiilor statului de drept, creează o stare de discriminare în rândul
aleşilor locali şi restrânge în mod nejustificat dreptul consilierilor şi al
primarului de a cere schimbarea din funcţie a viceprimarului.
Tribunalul Constanţa - Secţia contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece amânarea aplicării
unei norme juridice reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului şi nu poate
avea în nicio situaţie ca efect vătămarea dreptului material.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale
criticate, care stabilesc un termen de aplicare a unei norme juridice,
constituie o opţiune legitimă a legiuitorului, fără a avea ca efect încălcarea
principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constituţie, sau restrângerea exerciţiului unor drepturi ori al unor libertăţi
fundamentale, astfel cum reglementează art. 53 din Legea fundamentală.
Dimpotrivă, textul de lege examinat constituie o garanţie a asigurării unui
climat de ordine, prevenirea eventualelor abuzuri sau disfuncţionalităţi în
activităţile administraţiei publice locale până la alegerile din anul 2008. In
plus, Guvernul apreciază că în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii
dispoziţiilor legale criticate, ci este vorba de stricta interpretare şi
aplicare a legii, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de
către instanţa de judecată.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că
prevederile art. 130 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt
constituţionale, întrucât textul legal criticat, referindu-se la stabilirea
unui termen de aplicare a unei norme de drept, reprezintă opţiunea
legiuitorului şi se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia descrisă de ipoteza
normei juridice, In plus, apreciază că prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art.
53 din Legea fundamentală, invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile „art.
156 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, introdus
prin art. I pct. 109 din Legea nr. 286/2006, devenit art. 130". Prin
urmare, obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 130
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următoarea
redactare: „Prevederile art. 57 alin. (4) şi ale art. 101 alin. (3) privind
eliberarea din funcţie a viceprimarilor, a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor
consiliilor judeţene se aplică după alegerile autorităţilor administraţiei
publice locale din anul 2008".
Dispoziţiile art. 57 alin. (4) şi ale art. 101 alin.
(3) din Legea nr. 215/2001, la care textul criticat face trimitere, au
următoarea redactare:
-Art. 57 alin. (4): „(4)
Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin
hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea
primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie."
Art. 101 alin. (3), astfel cum
a fost modificat prin art. 78 pct. 6 din titlul III al Legii nr. 35/2008 pentru
alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii
nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008: „(3) Eliberarea din
funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret al
majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din
numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului
judeţean nu se poate face în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului
judeţean."
Autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră
valorile supreme ale statului român ca stat de drept, ale art. 16 privind
principiul egalităţii în drepturi şi ale art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele
considerente:
Curtea observă că atât dispoziţiile art. 57 alin. (4)
şi ale art. 101 alin. (3), cât şi cele ale art. 130 - în actuala redactare -
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, au fost
iniţial introduse prin art. I pct. 54, 92 şi, respectiv, pct. 109 din Legea nr.
286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001, regăsindu-se, în acel moment, sub forma art. 61 alin. (4), art.
113 alin. (3) şi, respectiv, art. 156 din Legea nr. 215/2001. Ulterior, textele
de lege au fost renumerotate, iar Legea nr. 215/2001 a fost republicată, în
baza art. III din Legea nr. 286/2006, în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 123 din 20 februarie 2007, textele regăsindu-se la art. 57 alin. (4),
art. 101 alin. (3) şi art. 130. Totodată, prin Legea nr. 35/2008, art. 101
alin.(3) a fost modificat. Prin urmare, prevederile legale referitoare la
modalităţile de eliberare din funcţie a viceprimarilor şi a vicepreşedinţilor
consiliilor judeţene au intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, la
3 zile de la data publicării Legii nr. 286/2006 în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, respectiv a Legii nr. 35/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008.
In ceea ce priveşte aplicarea
dispoziţiilor art. 130, legea a prevăzut că aceasta se face după alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2008.
Legiuitorul poate stabili ca aplicarea unui act
normativ sau a unor norme din acesta să aibă loc la o altă dată - prevăzută în
textul său - decât data intrării sale în vigoare, din considerente ce tin de
corelarea cu alte acte normative, de realizarea unor măsuri prevăzute în cuprinsul său, de evitarea unei posibile
interpretări de aplicare retroactivă a legii, de aplicarea limitată în timp
etc.
Curtea constată că amânarea aplicării unor prevederi de
lege referitoare la modalităţile de schimbare din funcţie a unor aleşi locali,
în timpul exercitării mandatului, nu este contrară normelor constituţionale
referitoare la neretroactivitatea legii şi la egalitatea în drepturi, invocate
de autorii excepţiei. Prin Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, Curtea
s-a pronunţat cu privire la problematica modificărilor legislative intervenite
pe parcursul unui mandat electoral, care sunt incidente şi în prezenta cauză:
„Nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită
anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică,
pentru viitor, această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă
conţinutul noilor reglementări în domeniu adoptate de legiuitor, iar
comportamentul său este unul normal dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de
drept atunci în vigoare. In condiţiile în care legea îşi propune să modifice
statutul dobândit la data începerii mandatului, prin instituirea unui caz nou
de încetare a acestuia, legea devine retroactivă."
Prevederile art. 78 din Legea nr. 215/2001 au fost
abrogate, potrivit art. I pct. 68 din Legea nr.
286/2006, conţinutul reglementării fiind preluat, într-o formă modificată, în
art. 57 alin. (4) din prima lege, care, potrivit art.130 din Legea nr.
215/2001, urmează să se aplice după alegerile autorităţilor administraţiei
locale din anul 2008. A fost opţiunea legiuitorului de a recurge la această
soluţie legislativă pentru a evita eventualele abuzuri sau disfuncţionalităţi
şi de a asigura climatul necesar de ordine în activitatea autorităţilor
administraţiei publice locale până la alegerile din iunie 2008.
Curtea reţine, totodată, că problema reală în cauză nu
este cea privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci în
discuţie se pune problema strictei interpretări şi aplicări a legii, în raport
de situaţia de fapt ce se va reţine, misiune ce revine în exclusivitate
instanţei de judecată.
Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 130 din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care stabilesc un termen de
aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. (4) şi art. 101 alin. (3) din aceeaşi
lege, referitoare la eliberarea din funcţie a viceprimarilor şi a
vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, respectiv după alegerile autorităţilor
administraţiei publice locale din anul 2008, nu conţin norme juridice de natură
să înfrângă principiile statului de drept, cuprinse la art. 1 alin. (3) din Constituţie,
principiul egalităţii în drepturi, garantat de art. 16 din aceasta, şi nici nu
operează o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în
afara exigenţelor impuse de art. 53 din Legea fundamentală, astfel cum susţin
autorii excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 130 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
republicată, excepţie ridicată de Dumitru Bocai, oraşul Ovidiu, prin primar, şi
Consiliul Local al Oraşului Ovidiu, judeţul Constanţa, în Dosarul nr.
426/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi