DECIZIE Nr.
645 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) si art. 85 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului, ale art. 70 alin. (1) si (2) din Legea nr. 500/2002 privind
finantele publice, precum si ale art. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice,
stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, ale art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale
art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Caraiman - S.A. din
Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, prin consilier juridic. Lipsesc celelalte părţi. Procedura
de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că partea Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei.
Având cuvântul, reprezentantul părţii Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului solicită respingerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.663/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 din Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice,
stabilite prin titluri executorii. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială Caraiman - S.A. din Buşteni.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitatea se susţine că
textele de lege criticate încalcă principiul constituţional al garantării
dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, instituind o
discriminare între debitorii persoane private, în privinţa cărora este
aplicabil art. 7208
din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile date în primă instanţă privind
procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, spre deosebire de
situaţia în care debitor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, în privinţa căruia art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 condiţionează
punerea în executare de rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. De
asemenea, se susţine că prevederile art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
22/2002, ale art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998, precum şi ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, prin condiţionarea, pe de o
parte, a efectuării plăţii debitelor aparţinând instituţiilor publice de voinţa
exclusivă a debitorului şi, pe de altă parte, a executării unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile de poprirea conturilor deschise la trezoreria
statului, aparţinând instituţiei publice debitoare.
Pentru aceleaşi considerente, în opinia autorului
excepţiei, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art.
53 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie
prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24
decembrie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 23/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005, şi prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 782 din 15 septembrie 2006,
ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, ale art. 1
şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de
plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002. Textele de lege criticate au următorul
cuprins: Art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998:
- Art. 25 alin. (1):„(1)Pentru
încasarea sumelor în lei şi în valută, rezultate din recuperarea creanţelor
înregistrate în evidenţele sale, AVAS are dreptul să utilizeze şi conturi
curente deschise la Banca Comercială Română - S.A. atâta timp cât statul este
acţionar majoritar la această bancă. Plăţile se vor face integral prin conturi
deschise la trezoreria statului.";
- Art. 851:
,(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi
ale art. 7208 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă
de drept executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile
îndreptate împotriva A.V.A.S.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin.
3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare
împotriva hotărârii arbitrate în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de
drept executarea sentinţei arbitrale până la data soluţionării irevocabile a
acţiunii în anulare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică până la
data de 31 decembrie 2006 inclusiv."
Art. 70 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice:
„(1)Instituţiile publice, indiferent de sistemul de
finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă unele instituţii
publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de
încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a
căror rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri,
cheltuieli şi disponibilităţi.
(2)Este interzis instituţiilor publice de a efectua
operaţiunile de mai sus prin băncile comerciale.
(3)lnstituţiile publice au obligaţia de a transmite
bugetul aprobat potrivit prevederilor prezentei legi unităţii teritoriale a
trezoreriei statului."
Art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002:
- Art. 1 -.„Executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor
executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul
de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă. ";
- Art. 3 :„In procesul
executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor
titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind
plăţi dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi
a destinaţiilor aprobate potrivit legii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi
interzicerea îngrădirii prin lege a exercitării acestui drept, art. 44 alin.
(1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
şi a proprietăţii private, precum şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate
într-o cauză în care acelaşi autor al excepţiei critica aceleaşi texte invocate
şi în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi
cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 552 din 6 iulie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 736 din 29 august 2006, Curtea, respingând
excepţia, a statuat că prevederile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. 70 alin. (1) şi (2)' din Legea nr. 500/2002
nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi alin.
(2) teza întâi şi art. 53 din Legea fundamentală, pentru considerentele acolo
reţinute.
De asemenea, Curtea constată că problematica limitării,
prin acte normative speciale, a executării silite a obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror
resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate
special de la buget cu această destinaţie, a fost supusă de mai multe ori
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale ca şi în prezenta cauză, In acest sens, prin Decizia nr. 529
din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea
s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 şi 3 din
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, reţinând că ordonanţa a cărei
constituţionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecţie a
patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfăşurării
activităţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii
atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. De
asemenea, Curtea a constatat că ar fi disproporţionat şi inechitabil a
recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica
creanţele în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a
activităţii ce constituie însăşi raţiunea de a fi a unor astfel de instituţii.
Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, deşi prin
dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executării, în
sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale
instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop,
executarea silită a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice nu este
împiedicată, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002,
se instituie obligaţia ordonatorilor de credite de a lua toate măsurile ce se
impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
De altfel, Curtea a evocat faptul că o asemenea măsură
de protecţie a debitorului nu este singulară în legislaţia execuţională, fiind
amintit în acest sens art. 406 din Codul de procedură civilă, prin care se
prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor anumite bunuri ale debitorului
şi ale familiei acestuia. Or, instituirea de restricţii, impuse de raţiuni
evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea
posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene
pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu
semnifică restrângerea accesului liber la justiţie. Atâta vreme cât prevederile
art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garantează creanţele asupra
statului, nu precizează că realizarea creanţelor presupune executarea lor de
îndată, atunci condiţiile instituite în această materie prin ordonanţă, chiar
dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei. Ele urmăresc
găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea
exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, astfel încât nu fac decât să dea expresie obligaţiei
constituţionale a garantării obligaţiilor asupra statului.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii,
soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea.
In prezenta cauză autorul excepţiei susţine şi
neconstituţionalitatea art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, deoarece, în opinia
sa, acesta instituie o discriminare între debitorii persoane private, pe de o
parte, şi AVAS, pe de altă parte, în privinţa executării silite a hotărârilor
judecătoreşti.
Referitor la aceste susţineri Curtea constată că textul
de lege criticat reprezintă o normă de protecţie de interes general, prin care
legiuitorul a urmărit să evite situaţia în care, pe calea executării silite,
instituţia publică ar fi lipsită de resursele financiare necesare derulării
activităţii sale de interes public, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art.
137 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „(1)Formarea, administrarea,
întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale (...) instituţiilor
publice sunt reglementate prin lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea
privind finanţele publice nr. 500/2002, precum şi ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de
Societatea comercială Caraiman S.A. din Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie