DECIZIE   Nr. 641 din 29 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE:        CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:    MONITORUL OFICIAL  NR. 99 din  2 februarie 2006

 

     Ioan Vida               - presedinte
     Nicolae Cochinescu      - judecator
     Aspazia Cojocaru        - judecator
     Constantin Doldur       - judecator
     Acsinte Gaspar          - judecator
     Kozsokar Gabor          - judecator
     Petre Ninosu            - judecator
     Ion Predescu            - judecator
     Serban Viorel Stanoiu   - judecator
     Ion Tiuca               - procuror
     Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

     Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kranz Constructii Civile si Industriale" - S.A. in Dosarul nr. 124/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
     La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
     Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
     Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand jurisprudenta in materie a Curtii.

     CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
     Prin Incheierea din 20 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 124/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kranz Constructii Civile si Industriale" - S.A. intr-o cauza avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
     In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece "discrimineaza persoanele chemate in judecata in procedura Legii nr. 64/1995, fata de persoanele chemate in judecata in procedura de drept comun". In acest sens se arata ca textul in cauza "instituie in defavoarea [debitorului] o prezumtie a existentei starii de insolventa, [...] debitorul fiind acela care trebuie sa dovedeasca faptul ca nu este in insolventa".
     In legatura cu dispozitiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, autorul exceptiei [indicand in mod gresit textul art. 36 alin. (3)] sustine, in esenta, ca acestea realizeaza o discriminare fata de pozitia altor persoane chemate ca parate in proceduri judiciare, intrucat stabilesc pentru debitor sarcina formularii contestatiei in termen de numai 5 zile, termen atat de scurt incat constituie o adevarata limitare neconstitutionala a dreptului de aparare.
     Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale, aratand, in esenta, ca dispozitiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 reprezinta o optiune a legiuitorului, motivata de faptul ca tertii, in general, nu au acces la probe privind cuantumul si frecventa platilor facute de debitor, pentru stabilirea insolvabilitatii de fapt, asa incat este echitabil ca proba faptului de a nu fi in incetare de plati sa apartina debitorului. O asemenea reglementare nu impiedica accesul liber la justitie, atat creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si aparari.
     Referitor la dispozitiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995, instanta apreciaza ca "debitorul falit, prin neexecutarea obligatiilor sale, incalca drepturile de creanta ale unor creditori si poate crea blocaje financiare (falimente in lant)", ceea ce justifica un tratament diferit fata de procedura de executare din dreptul comun.
     Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
     Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
     Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, referindu-se, in acest sens, si la jurisprudenta Curtii Constitutionale.
     Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

     CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
     Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
     Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) [indicat gresit de autorul exceptiei ca art. 36 alin. (3)] din Legea nr. 64/1995, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificata prin Legea nr. 249/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005, texte care au urmatorul cuprins:
     - Art. 36 alin. (1): "Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor, fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
     a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
     b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
     c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive."
     - Art. 38 alin. (3): "Daca, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi in stare de insolventa, in conditiile stabilite la art. 36, judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care au introdus cererea."
     Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1), privind egalitatea in drepturi in fata legii si a autoritatilor publice, precum si cu cele ale art. 24, privind dreptul la aparare, din Legea fundamentala.
     Examinand exceptia, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
     I. Critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, in esenta, consta in sustinerea ca, fata de procedura de drept comun, textul de lege criticat discrimineaza pe debitor, intrucat, la simpla cerere de deschidere a procedurii formulate de creditor, instituie o prezumtie a existentei starii de insolventa si deci, in acest caz, "sarcina probei este rasturnata, debitorul fiind acela care trebuie sa dovedeasca faptul ca nu este in insolventa".
     Curtea constata ca dispozitiile legale criticate constituie norme de procedura, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Legea fundamentala, reglementarea competentei, a procedurii si a cailor de atac este la latitudinea legiuitorului. Legea nr. 64/1995 instituie o procedura speciala, prin care se urmareste executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care, in conditiile legii, este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de creditor timp de cel putin 30 de zile. Asa fiind, debitorul cu privire la care opereaza prezumtia legala de insolventa, la care se refera art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, se afla intr-o situatie diferita fata de debitorii chemati in judecata in procedura dreptului comun. Or, cu privire la acest aspect Curtea Constitutionala a statuat, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca in situatii diferite se poate institui un tratament diferit daca acesta are o justificare rationala si obiectiva, fara a se aduce atingere principiului egalitatii in drepturi consacrat de dispozitiile art. 16 din Constitutie.
     De altfel, instituirea prin textul de lege criticat a prezumtiei de insolventa a debitorului, in conditiile prevazute in textul criticat, este pe deplin justificata, acesta cunoscand cel mai bine starea patrimoniului sau si avand posibilitatea formularii unei contestatii in ceea ce priveste aceasta stare, in conditiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995.
     II. Critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 consta in sustinerea ca, prin instituirea termenului de numai 5 zile pentru formularea contestatiei cu privire la starea de insolventa, se realizeaza "o discriminare fata de pozitia altor persoane chemate ca parate in proceduri judiciare", precum si "o adevarata limitare neconstitutionala a dreptului la aparare".
     Cu privire la aceasta critica Curtea observa ca termenul de 5 zile pentru formularea contestatiei cu privire la starea de insolventa a debitorului este instituit in vederea asigurarii celeritatii desfasurarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
     De altfel, Curtea constata ca prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 au mai format obiectul controlului, prin raportare la aceleasi principii constitutionale. Prin Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a carei motivare se intemeia pe incalcarea acelorasi texte din Constitutie. Cu acest prilej Curtea a retinut ca textul criticat nu aduce atingere principiului constitutional al egalitatii in drepturi, intrucat este aplicabil tuturor debitorilor impotriva carora s-a depus o cerere din partea creditorilor, prin care se solicita constatarea starii de insolventa si deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. De asemenea, cu privire la invocarea art. 24 din Constitutie, s-a retinut ca, deoarece debitorii se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii si intampinari si pot exercita caile legale de atac in conditiile procedurale stabilite de lege, dreptul la aparare nu este incalcat.

     Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

     CURTEA CONSTITUTIONALA
     In numele legii
     DECIDE:

     Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Kranz Constructii Civile si Industriale" - S.A. in Dosarul nr. 124/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
     Definitiva si general obligatorie.
     Pronuntata in sedinta publica din data de 29 noiembrie 2005.

     PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
     prof. univ. dr. IOAN VIDA

     Magistrat-asistent,
     Cristina Catalina Turcu