DECIZIE Nr.
641 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 lit. a) teza intai din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Găgeanu si
Elena-Rodica Găgeanu în Dosarul nr. 293/59/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde avocatul Lucia Mureşan,
pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere
a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând Curţii ca, interpretând textul
de lege criticat, să constate că acesta încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1)
şi ale art. 44 alin. (2) şi (4) din Constituţie; depune la dosar note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul,
solicită respingerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 293/59/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel
Găgeanu şi Elena-Rodica Găgeanu într-o cauză având ca obiect o contestaţie
împotriva unei decizii de respingere a notificării formulate în temeiul
prevederilor Legii nr. 10/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 18 lit. a) teza întâi
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 contravin dispoziţiilor art.
16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece persoanele care
au fost acţionare la o persoană juridică proprietară a unor imobile sunt
îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii numai în echivalent, deşi
bunurile există în materialitatea lor, fiind comod partajabile în natură.
Textul criticat contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată întrucât autorii acesteia solicită Curţii Constituţionale
modificarea dispoziţiei legale, deşi activitatea de legiferare este atributul
exclusiv al legiuitorului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât cererea de a se
constata că reglementarea este insuficientă nu constituie un veritabil motiv de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor,
susţinerea părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au
următorul cuprins:
„Măsurile reparatorii se stabilesc numai în
echivalent şi în următoarele cazuri:
a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana
juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în
mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat
sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (2) referitoare la
dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Cu ocazia dezbaterii excepţiei, autorii acesteia, prin
reprezentant, au cerut ca textul criticat să fie examinat şi în raport de
dispoziţiile alin. (4) al art. 44 din Constituţie. Această cerere nu respectă
dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 de organizare şi
funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie
făcute în formă scrisă şi motivate". Conform dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, „Curtea Constituţională hotărăşte asupra
excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în
faţa instanţelor [...]". Rezultă, chiar din norma constituţională, că
motivarea excepţiei cu indicarea prevederilor constituţionale încălcate prin textul de lege criticat,
precum şi a substanţei contrarietăţii trebuie făcută anterior sesizării Curţii,
şi anume în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa
instanţei de judecată. Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe
numai în limitele sesizării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Textul criticat face parte din
actele normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce
se acordă foştilor proprietari ai imobilelor care au trecut abuziv în
proprietatea statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989; prin acest
text s-a stabilit că acţionarii la persoane juridice proprietare ale imobilelor
trecute în mod abuziv în proprietatea statului au dreptul la despăgubiri prin
echivalent. In jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie s-a statuat că
cei îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii nu sunt proprietari, ci au
doar vocaţia de a deveni proprietari, astfel încât dispoziţiile legale care
reglementează modul de acordare a măsurilor reparatorii nu pot să încalce
dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate,
întrucât dreptul de proprietate al celor îndreptăţiţi este inexistent. Problema
garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate se pune numai după
constituirea şi reconstituirea dreptului de proprietate. In acelaşi sens s-a
pronunţat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în care a statuat că
dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul sau de a primi despăgubiri se naşte în viitor, prin
aplicarea prevederilor legii care îi reconstituie aceste drepturi, de exemplu,
Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.
Curtea Constituţională constată că, pentru aceleaşi
considerente, dispoziţiile criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 1
din Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea constată că este nefondată şi
critica potrivit căreia prevederile legale contravin şi dispoziţiilor art. 16
alin. (1) din Constituţie, deoarece legiuitorul este îndreptăţit ca pentru
situaţii deosebite să aplice un tratament juridic diferit. Astfel, legiuitorul
poate opta ca, pentru raţiuni de interes general, să acorde persoanelor
îndreptăţite măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilelor, dacă
acestea au avut un drept de proprietate asupra lor sau să acorde despăgubiri
persoanelor îndreptăţite care erau acţionari la persoane juridice proprietare
ale unor imobile. In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că
egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, pentru
situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să corespundă un
tratament juridic diferit. De exemplu, Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 447 din 11 septembrie 2000.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 18 lit. a) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Ionel Găgeanu şi Elena-Rodica Găgeanu în
Dosarul nr. 293/59/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu