DECIZIE   Nr. 64 din 27 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 108 din 10 februarie 2011

Ion Predescu                           - preşedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Marieta Safta                          - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Mohammad Asgari în Dosarul nr. 8.283/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Se prezintă doamna Alexandra Gotea, interpret autorizat de limba persană, solicitată pentru a asigura traducerea în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că problema ridicată de autorul acesteia nu priveşte neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci aspecte privind încadrarea juridică a unor fapte.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 29 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.283/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Mohammad Asgari.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, „având în vedere încadrarea juridică dată de către instanţă faptei săvârşite de către inculpat [...], dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, în sensul că există posibilitatea - din cauza caracterului eliptic al acestui articol - să fie încadrată juridic ca trafic internaţional de droguri orice faptă de introducere a unei cantităţi de droguri, indiferent că aceasta este destinată vânzării sau exclusiv consumului propriu". Se arată în acest sens că „fapta de introducere a unor cantităţi mici de droguri în ţară a primit încadrări juridice diferite, unele instanţe judecătoreşti considerând că sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar altele au incriminat-o ca fiind infracţiunea de trafic internaţional de droguri, prevăzută şi pedepsită de art. 3 din legea amintită". In practica judiciară majoritară şi în doctrină s-a statuat că, în cazul în care se dovedeşte că introducerea drogurilor în ţară a fost efectuată exclusiv pentru consum propriu, nu se poate vorbi de trafic internaţional de droguri, ci despre infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Cu toate acestea, unele instanţe au pronunţat hotărâri judecătoreşti de condamnare întemeiate pe dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000. Aşadar, pentru săvârşirea unor fapte de aceeaşi gravitate, instanţele au stabilit încadrări juridice contradictorii, ceea ce este de natură să încalce principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, „deoarece prin reglementarea art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 legiuitorul a incriminat situaţii diferite, reprezentate de acţiuni diferite de realizare a elementului material ce se circumscrie infracţiunilor respective".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituţionale. Arată în acest sens că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce deţin droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Apreciază că „motivele invocate privesc, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea unui text legal în procesul de aplicare a legii este un atribut al instanţei de judecată".

Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au următorul conţinut: „(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 1a 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art.16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Susţinerile sale vizează modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii, precum şi practica neunitară a instanţelor judecătoreşti cu privire la încadrarea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel de critici nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care este sesizată, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, respectiv a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, „asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti [...]".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Mohammad Asgari în Dosarul nr. 8.283/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta