DECIZIE Nr. 64
din 15 octombrie 2007
cu privire la
aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala,
in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278 1 din
acelasi cod.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 537 din 16 iulie 2008
Dosar nr. 33/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din
Codul de procedura penala, in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in
conditiile art. 278 1 din acelasi cod.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 86 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Niţu Tiberiu
Mihail, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că,
în cauzele care au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală,
asistenţa juridică pentru petenţi şi intimaţi nu este obligatorie.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
In legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 171 alin. 3
din Codul de procedură penală, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în
condiţiile art. 2781 din acelaşi cod, s-a constatat că instanţele judecătoreşti nu au
un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe au considerat că asistenţa
juridică este obligatorie dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
ce a făcut obiectul soluţiei de netrimitere în judecată este de 5 ani
închisoare sau mai mare.
In sprijinul acestei opinii s-a
relevat că dispoziţiile art. 171 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură penală,
care instituie obligativitatea asistenţei juridice în cursul judecăţii, nu
condiţionează această obligaţie de o anume calitate a părţilor din proces, cum
ar fi aceea de învinuit sau inculpat.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că nu este
obligatorie asigurarea asistenţei juridice pentru petenţi sau intimaţi în
cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală,
apreciind că obligativitatea acesteia este consacrată numai pentru cursul
judecăţii, iar nu şi la soluţionarea unei atare plângeri, când rezoluţia sau
ordonanţa atacată trebuie verificată doar pe baza lucrărilor din dosarul
cauzei.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală se
prevede că „în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în
cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare",
subliniindu-se în acest sens, prin alin. 4 al aceluiaşi articol, că în situaţia
în care învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, instanţa de judecată are obligaţia să ia
măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Pe de altă parte, este de observat că prin art. 2781 din Codul de procedură penală se
prevede că actele procurorului de netrimitere în judecată, care pot forma
obiectul plângerilor formulate de persoana vătămată sau orice alte persoane ale
căror interese au fost vătămate, sunt: rezoluţia de neîncepere a urmăririi
penale sau de clasare, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecată
cuprinsă în rechizitoriu.
Dar în această privinţă trebuie avut în vedere că
plângerea formulată în condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală este un drept procesual al părţii de
sesizare a instanţei numai pentru realizarea controlului judecătoresc asupra
soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată date de către procuror,
fără să constituie însăşi sesizarea instanţei cu judecarea propriu-zisă a
acelei cauze penale în primă instanţă.
De altfel, Curtea Constituţională, prin deciziile nr.
165/2006 şi 654/2006, pronunţându-se asupra constituţionalităţii art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, a statuat că judecarea plângerii împotriva actelor procurorului de
netrimitere în judecată are o natură juridică deosebită, care nu vizează
soluţionarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie doar un mijloc
procedural prin care se realizează examinarea actelor procurorului atacate sub
aspectul legalităţii.
Or, atât timp cât o atare plângere nu atrage judecata
propriu-zisă a cauzei, nu se poate considera că ar fi
îndeplinită condiţia prevăzută în art. 171 alin. 3 din Codul de procedură
penală, care impune obligativitatea asigurării asistenţei juridice.
Sub acest aspect trebuie reţinut că, în raport cu
dispoziţiile art. 171 din Codul de procedură penală, asistenţa juridică este obligatorie numai în cazul în care
persoana vizată are calitatea de învinuit ori inculpat.
Cum în cazul plângerilor formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală intimaţii nu au în faţa instanţei o
atare calitate, deoarece prin ordonanţa sau prin rezoluţia procurorului s-a dat o soluţie de
scoatere de sub urmărire penală, de încetare a acesteia ori de neîncepere a
urmăririi penale, se impune să se constate că, în cauzele având ca obiect
asemenea plângeri, nu este obligatorie asistenţa juridică pentru petenţi sau
intimaţi.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale
art. 4142 din Codul
de procedură penală, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se decide că dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de
procedură penală se interpretează în sensul că asistenţa juridică nu este
obligatorie în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art.
2781 din Codul de
procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală se interpretează în
sensul că:
Asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi
sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art.
2781 din Codul de
procedură penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei