Decizia Nr.638 din 16.10.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, excepţie ridicată de Societatea TENDA UNION ART - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 16.249/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 233D/2017 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008, deoarece normele legale criticate care prevăd obligaţia depunerii contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la inspectorul-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator şi nu asigură posibilitatea depunerii acesteia şi direct la instanţa judecătorească îngrădesc liberul acces la justiţie. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 953 din 19 decembrie 2006, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţii legale cu conţinut similar celui al art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008, criticat în prezenta cauză. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1)-(3) şi ale art. 26 din Legea nr. 64/2008, susţine că acestea nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.249/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil. Excepţia a fost ridicată de Societatea TENDA UNION ART - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, prevăzută de Legea nr. 64/2008.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul persoanelor interesate de a se adresa direct instanţelor judecătoreşti cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Astfel, dispoziţiile legale criticate stabilesc că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie, iar aceasta se adresează inspectorului-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator, ceea ce îngrădeşte accesul liber la justiţie. Prevederile invocate sunt, de asemenea, în contradicţie cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, referitoare la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, în mod similar, îngrădeau accesul liber la justiţie, prin instituirea regulii ca plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei să se depună la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.6. Judecătoria Bacău - Secţia civilă consideră că art. 25 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 26 din Legea nr. 64/2008 sunt constituţionale, iar art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, prin îngrădirea accesului direct la justiţie, atât timp cât nu prevede ca alternativă şi posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă şi la instanţa de judecată. Deşi art. 26 din Legea nr. 64/2008 face trimitere la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, inclusiv la ale art. 32, ce au fost cenzurate de instanţa de control constituţional prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, instanţa reţine că prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 sunt în vigoare, întrucât Legea nr. 64/2008 are caracter derogatoriu de la normele generale privind regimul juridic al contravenţiilor, consacrate de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că nimic nu împiedică persoana care consideră că prin respingerea contestaţiei adresate inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR i-au fost vătămate drepturile sau interesele sale legitime să sesizeze instanţele judecătoreşti în condiţiile prevăzute de legea generală, şi anume Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările si completările ulterioare. Prin urmare, contravenientul are posibilitatea de a ataca, în condiţiile Legii contenciosului administrativ, soluţia prin care inspectorul-şef a soluţionat contestaţia, iar pe parcursul procesului se bucură de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, pe parcursul unui termen rezonabil. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul părţilor de a fi asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului în faţa unei instanţe judecătoreşti.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 8 iunie 2015, care au următorul cuprins: – Art. 25: „(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei jumătate din minimul amenzii aplicabile; inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR fac menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(3) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
(4) Contestaţia se adresează inspectorului-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator".

– Art. 26: „Dispoziţiile art. 24 şi 25 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare." 12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 este întemeiată, urmând să o admită pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: 14. Dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 stabilesc că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie, iar aceasta se adresează inspectorului-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator. Analizând cuprinsul normativ al prevederilor legale criticate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale cu un conţinut asemănător, în raport cu critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, şi a constatat că prevederile criticate, potrivit cărora „plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens", sunt neconstituţionale, întrucât încalcă principiul liberului acces la justiţie. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 347 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (1), (2), şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care stabileau că „(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul poliţiei rutiere în a cărui rază de competenţă a fost constatată fapta.
(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.[...]
(5) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit în termen instanţei de judecată pe raza căreia a fost săvârşită fapta."16. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege liberul acces la justiţie al persoanei, încalcă în mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Astfel, obligaţia depunerii plângerii la organul din care face parte agentul constatator, ca o condiţie de acces la justiţie, nu poate fi justificată în mod obiectiv şi rezonabil prin faptul că, primind plângerea, organele administrative ar avea cunoştinţă de ea şi nu ar porni la executarea amenzii aplicate. Mai mult decât atât, o asemenea soluţie legislativă ar putea da naştere la abuzuri săvârşite de către agenţii organelor administrative, ceea ce, în final, chiar dacă ar duce la tragerea la răspundere penală sau disciplinară a acestora, ar îngreuna sau chiar ar nega dreptul contestatorului la accesul liber la justiţie. 17. În aceeaşi ordine de idei, reţinând că, în sensul principiului constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie se înscrie şi posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, Curtea a statuat că textul de lege criticat, prin instituirea obligaţiei de depunere a plângerii contravenţionale la organul constatator, îngrădeşte accesul direct la justiţie atât timp cât nu prevede ca alternativă şi posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă şi la instanţa de judecată. 18. Problema de neconstituţionalitate dedusă Curţii în prezenta cauză este, în esenţă, aceeaşi, autoarea excepţiei criticând, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, soluţia legislativă constând în obligativitatea depunerii contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie la inspectorul-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator, contestaţie care ar fi trebuit adresată, de fapt, spre soluţionare unei instanţe de judecată. 19. Aşa fiind, Curtea constată că în prezenta cauză sunt valabile considerentele care au fundamentat pronunţarea deciziilor mai sus menţionate, aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional, legiuitorul, în alegerea soluţiilor sale legislative, trebuie să ţină seama de prevederile constituţionale, neputându-le eluda în exercitarea competenţei sale în materie de procedură. În caz contrar, se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". 20. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 21. Distinct de acestea, Curtea nu reţine argumentele exprimate în punctul de vedere al Guvernului asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că „nimic nu împiedică persoana care consideră că, prin respingerea contestaţiei, adresată inspectorului de specialitate din cadrul ISCIR, i-au fost vătămate drepturile sau interesele sale legitime să sesizeze instanţele judecătoreşti în condiţiile prevăzute de legea generală, şi anume Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările şi completările ulterioare." Curtea precizează că domeniul contravenţional este distinct ca reglementare de domeniul contenciosului administrativ. Trimiterea pe care Guvernul o face la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este, aşadar, eronată, deoarece, în materie contravenţională, dreptul comun în materie îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care completează regulile speciale cuprinse în actele normative prin care sunt reglementate contravenţii. 22. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1)-(3) şi art. 26 din Legea nr. 64/2008, Curtea constată că acestea nu conţin norme contrare accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Astfel, prevederile legale criticate sunt cuprinse în capitolul VI „Infracţiuni şi contravenţii" din Legea nr. 64/2008 şi instituie reguli speciale privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR, în cazul încălcării regulilor privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei - contestaţia şi termenul în care aceasta se formulează - 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Totodată, art. 26 din Legea nr. 64/2008 stabileşte că dispoziţiile art. 24 şi art. 25 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 23. În aceste condiţii, Curtea reţine că, în materia reglementată, dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 64/2008 reprezintă legea specială, de strictă interpretare şi aplicare, în timp ce Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 constituie legea generală (dreptul comun) pentru contravenţiile săvârşite în legătură cu funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, care completează normele speciale. Astfel, în condiţiile în care prin prezenta decizie se constată neconstituţionalitatea art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 - normă cu caracter special, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii „se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", potrivit art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001- normă cu caracter general, care completează art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 64/2008. Sunt asigurate astfel garanţiile care condiţionează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea TENDA UNION ART - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 16.249/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile art. 25 alin. (1)-(3) şi art. 26 din Legea nr. 64/2008 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin