Decizia Nr.638 din 13.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 950 din 22 decembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 470/121/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 131D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 470/121/2013, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Daniel Soare într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care s-ar considera că aceste dispoziţii legale fac referire la acte normative sau administrative cu caracter normativ emise de puterea executivă, deci inferioare legii organice. Consideră, de asemenea, că sintagma „potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor" este una prea generală şi echivocă, fiind lipsită de predictibilitate, ceea ce contravine principiilor statului de drept în ceea ce priveşte calitatea legilor.7. Autorul susţine că textul de lege criticat face o referire generală la legislaţia aplicabilă „personalului civil", fără a preciza în concret dacă aceasta este cea specifică funcţionarilor publici sau angajaţilor civili pe bază de contract de muncă, ambele categorii putându-se include în sintagma „personal civil". În acelaşi timp, chiar referirea la „personal civil" este una echivocă, din moment ce Legea nr. 360/2002 nu dă o definiţie exactă a noţiunii. În acest sens, se precizează că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil. Referirea la „personal civil", din conţinutul textului de lege criticat, este prea vagă, deoarece în cadrul Ministerului de Interne există atât funcţionari publici, cât şi persoane angajate pe baza contractului de muncă. Legislaţia specifică funcţionarului public civil este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, lege organică ca şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar legislaţia specifică angajaţilor pe bază de contract de muncă este reprezentată de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Cu toate acestea, textul de lege criticat nu stabileşte, în concret, la care dintre aceste acte normative face referire. Toate aceste inadvertenţe determină o lipsă de previzibilitate a textului de lege criticat, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, arată că, profitând de lipsa de predictibilitate/previzibilitate a normei juridice criticate, practica administrativă generală în cadrul Ministerului de Interne este de a considera că norma juridică criticată face referire la Instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor nr. 830/1999, act administrativ cu caracter normativ, nepublicat însă în Monitorul Oficial al României, Partea I, deci, inopozabil. Nepublicarea acestor instrucţiuni, neaducerea la cunoştinţa publică a conţinutului acestora face iluzoriu dreptul la apărare, neputându-se determina, în concret, modalitatea de intrare în vigoare a acestui act normativ. În fine, susţine că, din moment ce răspunderea materială a poliţistului este reglementată prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002, aceasta nu poate fi completată decât prin norme juridice, cuprinse tot într-o lege organică. În cazul de faţă, trimiterea nu poate fi făcută la un act normativ cu forţă juridică inferioară legii, act emis de puterea executivă, deoarece acest aspect ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.8. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014.9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată, dispoziţiile textului de lege criticat fiind clare şi previzibile. Instanţa judecătorească reţine că modul cum autorităţile statului înţeleg conţinutul noţiunii de „personal civil din Ministerul de Interne" reprezintă fie o problemă de necorelare legislativă, fie una de interpretare a unor dispoziţii legale, ambele nefiind posibil a fi soluţionate de Curtea Constituţională.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul de Interne."14. Referitor la denumirea actuală a autorităţii administraţiei publice centrale, la care textul de lege criticat face referire, Curtea precizează că, în prezent, funcţionează Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare15. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului român, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, care reglementează răspunderea poliţistului pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, prin trimitere la legislaţia aplicabilă personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin prisma modului în care acestea pot fi interpretate şi aplicate. Astfel, pornind de la faptul că, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, îşi desfăşoară activitatea atât funcţionari publici, cât şi angajaţi pe baza unui contract de muncă, autorul excepţiei susţine că, în vederea angajării răspunderii poliţistului pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, pot fi aplicate fie dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, fie ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, fie Instrucţiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse Ministerului Administraţiei şi Internelor (act nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I).17. Referitor la cadrul normativ în materia răspunderii poliţiştilor şi personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, Curtea observă că Instrucţiunile nr. 830/1999, la care autorul excepţiei face referire, au fost abrogate expres prin Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iulie 2013.18. De asemenea, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, stabileşte prin art. 9 că „Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2", respectiv Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.19. Sub acest aspect, Curtea constată că întreaga motivare a autorului excepţiei se circumscrie în sfera unei problematici care excedează controlului de constituţionalitate a dispoziţiei legale invocate. Astfel, pretinsa lipsă de precizie şi predictibilitate a prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 vizează în realitate, aspecte referitoare la lămurirea înţelesului unei norme de trimitere şi selectarea dispoziţiei legale aplicabile în cauză, în vederea angajării răspunderii poliţistului pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii. Or, înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziţii legale vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauzele deduse judecăţii şi intră în competenţa instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor, fiind operaţiuni specifice şi inerente înfăptuirii justiţiei, iar nu realizării controlului de constituţionalitate ce vizează verificarea conformităţii legii cu Constituţia.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 470/121/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscalDefinitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Popescu