DECIZIE Nr.
636 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. b) si alin. (1 2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie si art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 413 din 21 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticoruptie şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gabriel
Narcis Chira în Dosarul nr. 5.490/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei, arată
că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise în completarea motivării
criticii de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 2.497 din 29 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.490/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (12) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie şi
art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicată de inculpatul Gabriel Narcis
Chira cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Incheierii din 19
iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 544/39/2008 de Curtea de Apel Suceava -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3)
şi art. 124 alin. (2). In acest sens, arată că, „pornind de la obiectul de
activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticoruptie stabilite prin lege,
analiza prevederilor Legii nr. 78/2000 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticoruptie în condiţiile în care infracţiunea
pentru care s-a început urmărirea penală şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecată
este o infracţiune de corupţie propriu-zisă.
Configurarea unei alte situaţii juridice este fără
suport legal şi poate fi împiedicată doar de Curtea Constituţională". In
continuare, arată că din actele dosarului se poate constata că „împotriva
inculpaţilor nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu au fost trimişi în judecată
pentru o infracţiune de corupţie" şi, prin urmare, „urmărirea penală
efectuată de procurorii DNA Suceava şi trimiterea în judecată sub aspectul
săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr.
78/2000, raportat la art. 248 din Codul penal [...], s-a făcut cu înfrângerea
prevederilor constituţionale menţionate".
Instanţa de judecată apreciază
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din
11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie
2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art.
132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare,
dispoziţii care au următorul cuprins:
-Art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Art. 13. - (1) Sunt de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticoruptie infracţiunile prevăzute în Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre
următoarele condiţii: [...]
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale
ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice
sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care
formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi;
senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi
asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi
procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele
Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii
săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei
Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii
financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi;
guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a
României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri,
amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi
vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii
municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului
Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni;
prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice
centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu
excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul
oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul
acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele
care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor
autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al
băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al
instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al
unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81
din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; lichidatorii
judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(12) Direcţia Naţională Anticorupţie este
competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială
mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor
prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 2481
din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi
completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale.";
-Art. 132 din Legea nr. 78/2000: „Art. 13?. -
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut
pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani."
Autorul excepţiei consideră că acestea aduc atingere
prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii,
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art.
124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru
toţi a justiţiei din Legea fundamentală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate,
raportate la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare identică, s-a
mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie
2007, şi prin Decizia nr. 618 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 596 din 29 august 2007, respingând criticile de
neconstituţionalitate.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că se solicita
cenzurarea unei eventuale interpretări a dispoziţiilor ce reglementează
activitatea şi competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, interpretare ce ar
determina deturnarea scopului înfiinţării şi atribuţiilor specifice acestei
direcţii, extinderea nelegală a obiectului de activitate şi a atribuţiilor
sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetăţenilor
chemaţi în justiţie.
Curtea reţine că şi în prezenta cauză criticile
autorului nu vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac
obiectul excepţiei, ci modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza
dedusă judecăţii Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Astfel, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea, apreciind că asemenea critici vizând interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor legale nu intră în competenţa sa de soluţionare,
urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gabriel
Narcis Chira în Dosarul nr. 5.490/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman