DECIZIE Nr. 633 din 24 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin.
(6) din Legea nr. 303/2004
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1138 din 15 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, exceptie ridicata de
Maria Igiescu in Dosarul nr. 12.109/2004 al Judecatoriei Sectorului 4
Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat
instituie raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare, persoana astfel vatamata avand deschisa calea in justitie impotriva
statului, in concordanta cu art. 21 din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 12.109/2004,
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (6) din Legea nr.
303/2004, exceptie ridicata de Maria Igiescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul arata ca
prevederea art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 impiedica exercitarea
dreptului constitutional de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor,
libertatilor si a intereselor legitime vatamate de magistrati care si-au
exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza exceptia ca fiind
neintemeiata, intrucat prevederile art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 nu
contravin Constitutiei, ci sunt in concordanta cu prevederile art. 52 alin. (3)
teza intai, potrivit carora "Statul raspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare [...]".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca, potrivit art. 52 alin. (3) din Constitutie, rezulta ca
singurul chemat sa raspunda direct fata de persoana vatamata este statul. Pe de
o parte, o astfel de idee se bazeaza pe faptul ca, in cazul erorilor judiciare,
prin institutia raspunderii patrimoniale a statului trebuie asigurata o
protectie a judecatorului si procurorului, care nu pot raspunde direct fata de
victima in nici o situatie. Pe de alta parte, se asigura si protectia victimei
prejudiciului, a carei situatie este mai favorabila, in sensul ca aceasta nu
trebuie sa faca dovada vinovatiei judecatorului sau procurorului, ci numai
dovada unei erori judiciare si a prejudiciului. Este vorba, in fapt, de o
raspundere obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie si risc al activitatii
judecatoresti.
In ceea ce priveste raspunderea judecatorilor si procurorilor, acestia
raspund patrimonial numai daca au actionat cu rea-credinta ori grava
neglijenta, caz in care numai statul se poate indrepta impotriva celui vinovat
cu o actiune in despagubire.
Fata de aceste argumente, Guvernul apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004
este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate referitoare
la posibilitatea persoanei vatamate de a se indrepta cu actiune numai impotriva
statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, pentru repararea prejudiciului,
nu ingradesc sub nici un aspect liberul acces la justitie, nu impiedica partile
interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de toate
garantiile procesuale. Pe de alta parte, statul raspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar raspunderea sa, stabilita in
conditiile legii, nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat
functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor,
care, dupa republicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din
13 septembrie 2005, au devenit art. 96 alin. (6) si au urmatorul continut:
"Pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu
actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor
Publice."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile constitutionale cuprinse in:
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 52 alin. (3): "Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in
conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat
functia cu rea-credinta sau grava neglijenta."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca problema
erorilor judiciare se ridica in principal sub aspectul reparatiilor pe care
societatea este datoare sa le acorde celui care a suferit in mod injust de pe
urma erorilor comise in sistemul judiciar, prevederile constitutionale cuprinse
in art. 52 alin. (3) consacrand principiul raspunderii obiective a statului in
asemenea imprejurari.
Asa fiind, departe de a constitui o ingradire a accesului liber la
justitie, asa cum sustine autorul exceptiei, reglementarea potrivit careia
persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, iar nu
impotriva magistratului care a comis eroarea judiciara, ofera posibilitati mai
largi in valorificarea unui eventual drept la despagubire. Astfel,
conditionarea recunoasterii dreptului la despagubire exclusiv de savarsirea
erorii judiciare are drept consecinta usurarea sarcinii probatiunii, fata de
ipoteza in care, alaturi de eroarea judiciara ar trebui dovedita si reaua
credinta sau grava neglijenta a magistratului, exigente constitutionale pentru
angajarea raspunderii acestuia din urma. Mai mult, conferirea calitatii de
debitor al obligatiei de dezdaunare in exclusivitate statului este de natura sa
inlature riscul creditorului de a nu-si putea valorifica creanta, fiind de
principiu ca statul este intotdeauna solvabil.
De asemenea, critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta,
intrucat se intemeiaza pe o ipoteza gresita, obiectul actiunii reglementate
prin textul dedus controlului neconstituindu-l tragerea la raspundere a
magistratului pentru eroarea judiciara cauzatoare de prejudiciu, ci exclusiv
repararea acestuia. Or, fata de obiectul astfel precizat al actiunii in
despagubire, judecatorul are calitatea de tert.
Insa prevederile art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor a reglementat posibilitatea statului de a
recupera contravaloarea reparatiei acordate persoanei care a suferit din cauza
unei erori judiciare. Astfel, dupa ce prejudiciul a fost acoperit in temeiul
unei hotarari irevocabile, statul poate formula actiune in regres impotriva
judecatorului sau procurorului, in masura in care respectiva eroare judiciara
le este imputabila, fiind cauzata de exercitarea cu rea-credinta sau grava
neglijenta a functiei. Acestea constituie conditii pentru angajarea raspunderii
magistratului fata de stat, in limitele despagubirii la care acesta din urma a
fost obligat fata de victima erorii judiciare, iar nu conditii ale raspunderii
directe a respectivului magistrat fata de persoana prejudiciata. Ratiunea unei
asemenea reglementari consta in asigurarea protectiei magistratului, care are
dreptul, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, de a i se asigura
masuri speciale de protectie impotriva amenintarilor, violentelor sau a
oricaror fapte care l-ar pune in pericol.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin.
(6) din Legea nr. 303/2004, exceptie ridicata de Maria Igiescu in Dosarul nr.
12.109/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu