Decizia Nr.630 din 22.09.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ştefan Manea şi Daniela Andreea Istrate în Dosarul nr. 1.506/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.285D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească data de când intră în vigoare anumite prevederi şi de la care se acordă anumite drepturi. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 1.567 din 19 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.506/99/2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ştefan Manea şi Daniela Andreea Istrate în cadrul recursului formulat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 840 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 1.506/99/2016, având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că sintagma „până la data intrării în aceste instituţii" din cuprinsul textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate aduce atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că sunt ofiţeri de poliţie care au absolvit Academia de Poliţie „A. I. Cuza" din Bucureşti, forma de învăţământ „zi". La data angajării, după absolvirea cursurilor, le-a fost acordată gradaţia „0", întrucât nu le-a fost luată în calcul ca vechime în muncă perioada în care au fost studenţi ai instituţiei militare mai sus menţionate, fiind invocate textele de lege a căror neconstituţionalitate solicită a fi constatată. Perioada în care o persoană are calitatea de student la instituţiile militare ori din cadrul sistemului de apărare şi siguranţă naţională este stabilită de legiuitor ca fiind vechime în muncă prin legi speciale, aşa cum sunt art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare şi art. 3 din Legea nr. 446/2006. 6. Pentru personalul bugetar, cu excepţia personalului din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, acest aspect este reglementat de art. 11 alin. (2)-(5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru calculul gradaţiilor acordate pentru tranşele de vechime în muncă fiind luate în considerare toate perioadele de vechime în muncă, atât cea stabilită de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cât şi cele stabilite de alte legi specifice unor domenii de activitate. Pe de altă parte însă, prin textele legale criticate, pentru cadrele din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, legiuitorul a înţeles să excepteze această perioadă de la calculul gradaţiilor ce se acordă la data încadrării în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În acest mod s-a creat un tratament diferenţiat, discriminatoriu pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie. Astfel, pentru unii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care sunt angajaţi în alte domenii de activitate, această perioadă de vechime în muncă este luată în calcul la stabilirea unor drepturi de natură salarială (gradaţia), în timp ce pentru cei care activează tocmai în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională această perioadă nu se ia în calcul.7. Autorii excepţiei arată şi faptul că, prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a confirmat interpretarea cu efecte discriminatorii a dispoziţiilor de lege criticate. 8. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal arată doar că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, fără a-şi exprima opinia cu privire la temeinicia acesteia. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, următoarele dispoziţii de lege: art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999; art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003; art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009; art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010; art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999: „(4) Prevederile alin. (2) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în muncă avută până la data intrării în aceste instituţii.";– Art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: „(4) Prevederile alin. (2) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, pentru vechimea în muncă avută până la data intrării în aceste instituţii.";– Art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009: „(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituţii şi, după caz, soldaţilor şi gradaţilor voluntari trecuţi în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziţiei de activitate.";– Art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010: „(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituţii şi, după caz, soldaţilor şi gradaţilor voluntari trecuţi în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziţiei de activitate.";– Art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „(7) Prevederile alin. (5) şi (6) se aplică şi absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ pentru vechimea în serviciu avută, respectiv pentru stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituţii şi, după caz, soldaţilor şi gradaţilor voluntari profesionişti în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută, respectiv pentru stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziţiei de activitate."13. Curtea constată că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 şi cele ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 8 şi 9 din Legea-cadru nr. 330/2009. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010, în timp ce dispoziţiile art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere însă că instanţa de judecată a reţinut incidenţa în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea acestor texte de lege, precum şi a celor ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 14. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate conţin prevederi asemănătoare, referitoare la vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în instituţiile militare de învăţământ care se ia în calcul în vederea acordării gradaţiilor pentru vechime în muncă/serviciu. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât exclud perioada cât au urmat studiile în aceste instituţii, fapt confirmat şi prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Autorii excepţiei consideră că neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate rezidă în aceea că instituie un regim juridic discriminator pentru categoriile de persoane aflate în ipoteza acestor texte de lege în raport cu alte categorii de personal plătit din fonduri publice pentru care perioada studiilor superioare este luată în considerare la stabilirea vechimii în muncă. În sprijinul acestei susţineri sunt invocate prevederile cu caracter general ale art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, precum şi prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. 16. Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că atât dispoziţiile Legii nr. 138/1999, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, ale Legii-cadru nr. 330/2009, cât şi cele ale Legii-cadru nr. 284/2010 şi ale Legii-cadru nr. 153/2017 au prevăzut acordarea unor gradaţii în funcţie de vechimea în muncă/serviciu pentru personalul plătit din fonduri publice [a se vedea, în acest sens, art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, art. 9 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, art. 13 alin. (3) şi art. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 11 alin. (2)-(5) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 10 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017]. În niciun text din actele normative amintite nu se specifică însă faptul că perioada studiilor universitare reprezintă vechime în muncă sau este asimilată vechimii în muncă, aşa cum, de exemplu, se precizează în mod expres în art. 49 alin. (1) Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în vederea asimilării cursurilor de zi ale învăţământului universitar cu stagiul de cotizare în sistemul public de pensii. 17. De asemenea, Curtea constată că nici dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, nu prevăd asimilarea perioadei cât o persoană a urmat cursuri în învăţământul superior ca vechime în muncă, aşa cum în mod eronat susţin autorii excepţiei, ci doar a perioadei când munca a fost prestată în temeiul unui contract individual de muncă [art. 16 alin. (4)], precum şi în perioada de probă [art. 32 alin. (3)], situaţii evident diferite de cele avute în vedere de autorii excepţiei. 18. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie un tratament juridic discriminator între diferitele categorii de personal plătit din fonduri publice, astfel că susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sunt lipsite de temei. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Augustin Constantin Capră, Alexandru Ştefan Manea şi Daniela Andreea Istrate în Dosarul nr. 1.506/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 11 alin. (7) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea