DECIZIE   Nr. 63 din  4 noiembrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 278 din 30 noiembrie 1993

    Vasile Gionea            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu     - judecator
    Antonie Iorgovan         - judecator
    Ioan Muraru              - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Alexandru Grigorie       - procuror
    Gabriela Dragomirescu    - magistrat-asistent.

    Pe rol pronuntarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 26 octombrie 1993, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru data de 4 noiembrie 1993.

                CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Inculpatii Nastrut Dumitru, Giovanovici Ion si Statache Stefan au invocat, in dosarul 1128/1992 al Tribunalului Tulcea, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, sustinind ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare numai in masura in care nu contravin Constitutiei si ca, intrucat art. 135 alin. (2) recunoaste numai doua forme de proprietate - publica si privata -, prevederile din Codul penal, in baza carora au fost condamnati de instanta de fond, nu sunt constitutionale.
    Tribunalul Tulcea, prin Incheierea din 16 februarie 1993, a sesizat Curtea Constitutionala, exprimandu-si opinia, in sensul ca exceptia invocata priveste o problema de incadrare juridica a faptelor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata si nu de constitutionalitate, astfel ca solutionarea ei este de competenta instantei judecatoresti, si nu a Curtii Constitutionale.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, Curtea, in baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenta Curtii, considerand ca este o problema de interpretare ce revine instantelor judecatoresti, iar pe fond sustine ca atat notiunea obstesc folosita in art. 145 din Codul penal, cat si categoria juridica de avut obstesc nu sunt contrare Constitutiei, deoarece categoria juridica de avut obstesc are o sfera mai larga decat conceptul de avut public in care se identifica doar bunurile proprietatii publice.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
    Prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata si a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea s-a considerat competenta, intemeindu-se pe dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie si pe art. 3 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar pe fond a apreciat ca in prezent conceptul de avut obstesc urmeaza a fi raportat la formele proprietatii consacrate si reglementate de Constitutie, pentru a constata daca intre acestea exista ori nu concordanta si, deci, daca poate fi sau nu vorba de abrogarea totala sau partiala a textelor din Codul penal care folosesc termenul de avut obstesc. Art. 135 alin. (2) din Constitutie prevede ca proprietatea este publica si privata, iar art. 135 alin. (3) stabileste ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. In alin. (4) se mentioneaza limitativ bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, precum si alte bunuri stabilite de lege. Ca atare, orice alte bunuri, cu exceptia celor aratate, constituie proprietate privata. Termenul de avut obstesc nu mai poate cuprinde decat bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993, Ministerul Public, in termen legal, a declarat recurs, aratand in esenta:
    1. Curtea Constitutionala nu este competenta sa se pronunte in aceste cauze, deoarece este vorba de o lege anterioara Constitutiei, si exceptia de neconstitutionalitate se poate ridica numai in privinta legilor adoptate ulterior intrarii in vigoare a acesteia. Fiind vorba de un conflict de legi in timp, in sensul art. 150 alin. (1) din Constitutie, competenta solutionarii exceptiei revenea instantelor de judecata.
    2. Pe fond, se apreciaza ca prevederile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu sunt neconstitutionale si nici nu au fost abrogate de Constitutie, deoarece notiunea de avut din Codul penal are un continut si o sfera mult mai larga decat notiunea de proprietate, fiind asimilata cu cea de patrimoniu din dreptul civil, cuprinzand  toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial si toate obligatiile privind entitati care sunt susceptibile de a fi evaluate economic. De altfel, infractiunile din Codul penal nu sunt denumite infractiuni contra proprietatii, ci infractiuni contra avutului, asemanator Codului penal din 1936, care se referea la infractiuni contra patrimoniului. Codul penal actual nu contravine Constitutiei, deoarece nu neaga existenta celor doua tipuri de proprietate (publica si privata) si nici nu prevede alte forme de proprietate decat cele mentionate in Constitutie.
    Impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993 si inculpatul Nastrut Dumitru a formulat recurs extraordinar in care, dupa expunerea pe larg a situatiei de fapt, arata ca motivele acestui recurs extraordinar sunt aceleasi pe care le-a formulat si la Tribunalul Tulcea, in fata caruia a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, care i-a fost admisa de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993. Curtea, in temeiul art. 84 din Codul de procedura civila, il califica recurs, urmand a fi examinat si solutionat ca atare.

              CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele recursurilor, rapoartele intocmite de judecatorii raportori, punctul de vedere al Guvernului, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustinute in sedinta publica din 26 octombrie 1993, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992, ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale si ale art. 84 din Codul de procedura civila, retine urmatoarele in legatura cu recursurile declarate:
    Referitor la competenta de solutionare a exceptiei de catre Curtea Constitutionala, potrivit practicii sale constante, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text pe care instanta intelege sa-l aplice.
    Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    Fata de deciziile diferite care s-au pronuntat in legatura cu exceptiile de neconstitutionalitate vizand dispozitiile din Codul penal referitoare la avutul obstesc, Curtea Constitutionala, in baza art. 26 alin. 2 din regulamentul sau de organizare si functionare, a statuat prin Decizia Plenului nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completul de judecata, ca aceste dispozitii, deci si infractiunea prevazuta de art. 224 - furtul in paguba avutului obstesc -, sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece:
    Notiunea de avut obstesc, care nu se confunda cu notiunea de proprietate, desi nu mai este nominalizata prin Constitutie, nu apare ca neconstitutionala atat timp cat desemneaza un interes general al societatii si vizeaza proprietatea publica, fiind deci firesc ca, infractiunile impotriva proprietatii publice sa fie sanctionate ca infractiuni impotriva avutului obstesc.
    Nu categoria avut obstesc ridica probleme in ce priveste tratamentul penal, ci sfera acestuia si deci dimensiunile si limitele raspunderii penale.
    Dispozitiile constitutionale actuale consacra doua forme de proprietate - proprietatea publica si proprietatea privata.
    Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3), apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, alin. (4) din acelasi articol nominalizind bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, cu precizarea ca si alte bunuri prevazute de lege pot intra in aceasta categorie.
    Prevederile referitoare la ocrotirea preferentiala a avutului obstesc trebuie intelese, potrivit Constitutiei, ca aplicandu-se numai bunurilor ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Cu exceptia bunurilor enumerate la art. 135 alin. (4) din Constitutie si a celor din legile care le declara proprietate publica, celelalte constituie proprietate privata.
    Proprietatea privata poate apartine statului, persoanelor fizice si persoanelor juridice, ca de pilda societatile comerciale, chiar daca statul detine majoritatea capitalului social.
    Calitatea de proprietar asupra bunurilor din patrimoniu este stabilita textual pentru regiile autonome prin art. 5 din Legea nr. 15/1990, iar pentru societatile comerciale prin art. 20 alin. 2 din aceeasi lege si, respectiv, prin art. 35 din Legea nr. 31/1990, care prevede ca bunurile acestora, constituite ca aport in societate, devin proprietatea lor.
    Rezulta ca bunurile societatilor comerciale si ale regiilor autonome sunt proprietate privata, ocrotita in mod egal, conform art. 41 alin. (2) din Constitutie, indiferent de titulari si, deci, sustragerile din proprietatea privata, chiar daca ea apartine statului, nu mai pot fi calificate furt din avutul obstesc, aceste notiuni urmand sa se aplice doar proprietatii publice, in intelesul art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    Tot astfel, bunurile care apartin organizatiilor cooperatiste ori altor organizatii obstesti sunt proprietate privata.
    Pentru aceste considerente, Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, prin care este admisa exceptia de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, constatindu-se abrogarea partiala a acestuia potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, el urmand sa se aplice numai cu privire la bunurile ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, este temeinica si legala.
    Cat priveste recursul declarat de inculpatul Nastrut Dumitru impotriva Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993, Curtea retine ca motivele de recurs se intemeiaza pe considerentele pentru care exceptia de neconstitutionalitate a fost admisa, neexistind nici o critica adusa acesteia, dimpotriva, este insusita de recurent, considerent pentru care recursul urmeaza a fi respins ca lipsit de interes.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 41 alin. (2), art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, al art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, precum si al art. 84 din Codul de procedura civila si a Deciziei nr. 1 a Plenului Curtii Constitutionale,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii,
    DECIDE:

    1. Respinge recursurile formulate de Ministerul Public si de inculpatul Nastrut Dumitru impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993 pronuntata in dosarul nr. 13C/1993.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 4 noiembrie 1993.
    Decizia se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat   asistent,
                             Gabriela Dragomirescu