Decizia Nr.63 din 16.02.2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 364 din 12 mai 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Asociaţia Părinţilor Liceului „Don Orione" din Oradea în Dosarul nr. 132/35/CA/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.624D/2015.2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi aminteşte că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 132/35/CA/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Părinţilor Liceului „Don Orione" din Oradea cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ în care a solicitat obligarea Guvernului României la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului constând în nefinanţarea elevilor din învăţământul preuniversitar particular de la Liceul „Don Orione" din Oradea, pentru perioada decembrie 2014-aprilie 2015.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. În acest sens, arată că prin nefinanţarea de către stat a învăţământului particular se creează o discriminare între elevii din învăţământul de stat şi cei din învăţământul privat. Arată că dreptul la învăţătură implică obligaţii şi prestaţii materiale din partea statului, cum sunt cele asumate prin art. 9 alin. (2), respectiv art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, iar acestea nu se pot acorda discriminatoriu. Prin nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, starea de discriminare este reliefată în mod clar, invocându-se doar motivul „impactului financiar major pe care îl generează" acordarea sumelor pentru învăţământul preuniversitar privat. Or, autorul excepţiei consideră că acest motiv nu poate justifica în niciun mod aplicarea unui tratament diferit faţă de elevii din învăţământul privat, de vreme ce aceştia se află într-o relaţie de absolută egalitate cu elevii din învăţământul de stat.6. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituţionale invocate.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu arată în ce mod dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie invocate. De asemenea, consideră că argumentele invocate relevă aspecte ce ţin de aplicarea legii.9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că suspendarea pe o perioadă determinată a aplicării unor prevederi legale privind finanţarea de la bugetul de stat a educaţiei nu este neconstituţională, având în vedere caracterul limitat în timp al unei astfel de măsuri şi ţinând seama de impactul asupra bugetului de stat al unei astfel de finanţări în contextul situaţiei economice actuale. De asemenea, consideră că sistemul public şi cel privat de învăţământ se află în situaţii diferite în raport cu sursele de finanţare, astfel că se justifică instituirea unui tratament juridic diferit. În sfârşit, consideră că este neîntemeiată şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât neadoptarea măsurilor prevăzute de art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, şi modificată şi completată prin Legea nr. 220/2015 pentru modificarea şi completarea art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 27 iulie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: „(1) Următoarele prevederi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă după cum urmează:a)art. 9 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) referitoare la finanţarea de bază pentru învăţământul preuniversitar particular şi confesional acreditat, până la data de 15 septembrie 2015;b)art. 361 alin. (3) lit. e) şi g), până la data de 31 decembrie 2016."13. Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, respectiv la condiţiile în care pot fi emise ordonanţele de urgenţă. De asemenea, autorul excepţiei invocă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.14. Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că acestea prevăd prorogarea aplicării unor dispoziţii ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, până la data de 15 septembrie 2015, respectiv până la data de 31 decembrie 2016. Dispoziţiile Legii nr. 1/2011 a căror prorogare se dispune prin art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 până la data de 15 septembrie 2015 sunt următoarele: – Art. 9 alin. (2): „Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.";

– Art. 101 alin. (2): „Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, pentru elevii din învăţământul postliceal de stat, precum şi, după caz, pentru beneficiarii cursurilor de pregătire pentru examenul naţional de bacalaureat. Finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev/preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale."15. Dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi-au încetat aplicarea la data de 15 septembrie 2015, dar, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege continuă să îşi producă efecte în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aşa cum a fost sesizată.16. Dispoziţiile art. 361 alin. (3) lit. e) şi g) din Legea nr. 1/2011 a căror prorogare se dispune prin art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 până la data de 31 decembrie 2016, au următorul conţinut: „(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1): [...]e)măsura acordării a 500 de euro pentru educaţia permanentă a fiecărui nou-născut se aplică începând din anul 2013; [...]g)prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de 31 decembrie 2014." Articolul 8 din Legea nr. 1/2011 prevede că „Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv."17. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate. Cu toate acestea, se observă că aplicarea prevederilor art. 9 alin. (2), art. 101 alin. (2) şi art. 361 alin. (3) lit. e) şi g) din Legea nr. 1/2011 a fost prorogată şi prin alte acte normative, anterioare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Astfel, aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2), art. 101 alin. (2) şi art. 361 alin. (3) lit. e) din Legea educaţiei naţionalenr. 1/2011 s-a prorogat până la 31 decembrie 2013 prin dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. Ulterior, prin art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, s-a dispus prorogarea prevederilor art. 9 alin. (2), art. 101 alin. (2) şi art. 361 alin. (3) lit. e) şi g) din Legea nr. 1/2011 până la data de 31 decembrie 2014.18. Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 şi cele ale art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 au mai fost analizate de Curtea Constituţională prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, autorul excepţiei fiind, de altfel, tot Asociaţia Părinţilor Liceului „Don Orione" din Oradea. Astfel, prin Decizia nr. 266 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 3 iulie 2015, paragrafele 25 şi 26, Curtea a reţinut că „nu există un drept constituţional al instituţiilor din învăţământul preuniversitar particular şi confesional de a primi finanţare de la stat". Aşa fiind, este constituţională reglementarea unor prorogări - cel puţin din motive financiare - ale aplicării măsurii legislative privind asigurarea de către stat a finanţării de bază pentru învăţământul preuniversitar particular şi confesional acreditat. Curtea a amintit că, potrivit art. 32 alin. (1) din Constituţie, dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi perfecţionare, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. Or, Curtea a observat că Legea fundamentală instituie prin art. 32 alin. (4) norma potrivit căreia numai „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii", învăţământului particular ori confesional nefiindu-le atribuit acest caracter.19. De asemenea, Curtea a reţinut că instituţiile de învăţământ particular şi confesional, deşi beneficiază formal de aceleaşi finanţări asemenea instituţiilor de stat, ele nu se află în aceeaşi situaţie juridică care să impună aplicarea unui tratament identic. Astfel, potrivit art. 60 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2011, „Unităţile particulare de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie", iar „Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea unitatea respectivă." Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, în învăţământul preuniversitar particular, spre deosebire de cel de stat, se percep taxe de şcolarizare a căror menire constă, potrivit art. 102 alin. (2) din aceeaşi lege, în finanţarea învăţământului respectiv (fie că este particular, fie că este confesional), fără ca prin aceasta să fie excluse şi alte forme de finanţare din fonduri publice ori alte surse.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Părinţilor Liceului „Don Orione" din Oradea în Dosarul nr. 132/35/CA/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea