Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă „în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestaţie la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care se formulează contestaţia la executare", excepţie ridicată de Societatea Arlyn Limited în Dosarul nr. 19.126/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.770D/2015.2. La apelul nominal se prezintă pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate domnul avocat Cătălin Radbata, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Chouraqui Gerard Georges doamna avocat Adriana Calcan, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine că interpretarea dată de instanţele de judecată textului legal criticat încalcă accesul liber la justiţie. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 711 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot face contestaţie la executare toţi cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar art. 712 din Codul de procedură civilă stabileşte condiţiile de admisibilitate a contestaţiei la executare, prevăzând la alin. (4), dispoziţie legală criticată în prezenta cauză, că creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea silită pentru a participa la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorului. În continuare prezintă aspecte ale situaţiei de fapt şi apreciază că dacă s-ar accepta că numai creditorii neurmăritori care au devenit intervenienţi ar putea formula contestaţie la executare, atunci ar trebui ca în termen de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare creditorul interesat să formuleze şi să îi fie admisă cererea de intervenţie, lucru imposibil având în vedere că cererea de intervenţie se depune la executorul judecătoresc care o verifică şi ulterior o înaintează instanţei de executare pentru soluţionare, unde se parcurge procedura de regularizare, se citează părţile şi ulterior se soluţionează cererea. Până când instanţa se va pronunţa asupra cererii de intervenţie expiră termenul de formulare a contestaţiei la executare.4. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că în interpretarea dată de instanţele judecătoreşti, respectiv că un creditor neurmăritor poate formula contestaţie la executare numai după ce intervine în executarea silită, un creditor are practic o situaţie mai dezavantajoasă decât cea a unui terţ interesat care poate formula liber contestaţie la executare. Astfel, se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21, întrucât nu se poate exercita în termenul de 15 zile contestaţia la executare, care va fi respinsă ca inadmisibilă.5. Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că textul legal criticat nu limitează accesul liber la justiţie al creditorului neurmăritor în condiţiile în care legea pune la dispoziţia acestuia pârghii efective şi concrete de realizare a drepturilor pretinse. În continuare, prezintă premisele invocării excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că există un concurs între un creditor urmăritor, care, pentru valorificarea creanţei sale deţinute în baza unui titlu executoriu, a urmat o procedură expres prevăzută de lege, şi un creditor neurmăritor pentru care legiuitorul, asigurând un just echilibru, a prevăzut posibilitatea contestării executării silite. Se apreciază că este legitim şi rezonabil ca legiuitorul să impună creditorului neurmăritor o anumită procedură de urmat pentru formularea contestaţiei la executare, având în vedere că acesta nu este participant la executarea silită. Apreciază că prin condiţionarea admisibilităţii contestaţiei la executare de intervenţia creditorului neurmăritor în executare se asigură un just echilibru între drepturile creditorului urmăritor şi cele ale creditorului neurmăritor.6. În continuare apreciază că este eronată susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia nu poate fi respectat termenul de 15 zile de formulare a contestaţiei la executare de către creditorul neurmăritor căruia i se impune să urmeze, în prealabil, procedura intervenţiei, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres procedura intervenţiei şi, contrar susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, soluţionarea cererii de intervenţie nu presupune procedura regularizării din dreptul comun şi nici citarea părţilor, fiind soluţionată în condiţii de maximă celeritate. De asemenea, arată că, pe de altă parte, soluţionarea contestaţiei la executare implică o procedură mai lungă decât cea a intervenţiei, având în vedere reglementarea din Codul de procedură civilă. Subliniază faptul că legiuitorul a prevăzut o procedură distinctă atât pentru soluţionarea cererii de intervenţie, cât şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, cele două proceduri asigurând, în mod efectiv, accesul la justiţie al creditorului neurmăritor care doreşte să îşi valorifice drepturile, inclusiv prin contestarea executării silite. În susţinerea concluziilor sale depune note scrise.7. Apărătorul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, având cuvântul, în replică, arată că nu se poate exercita în termen contestaţia la executare, având în vedere termenele de soluţionare a cererii de intervenţie şi a contestaţiei la executare, astfel încât interpretarea dată textului de lege criticat restrânge efectiv accesul liber la justiţie al creditorului neurmăritor.8. Apărătorul părţii prezente, având cuvântul, precizează că nimic nu îl împiedică pe creditorul neurmăritor să formuleze în acelaşi timp atât cerere de intervenţie, cât şi contestaţie la executare, soluţionarea contestaţiei la executare având loc mult ulterior soluţionării cererii de intervenţie.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând în acest sens că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să afecteze prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, dau eficienţă dreptului la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:10. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 19.126/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, „în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestaţie la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care se formulează contestaţia la executare", excepţie ridicată de Societatea Arlyn Limited într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin condiţionarea admisibilităţii unei contestaţii la executare formulate de un creditor neurmăritor de calitatea acestuia de creditor intervenient se ajunge la imposibilitatea realizării în practică a unei contestaţii la executare formulate de un astfel de creditor.12. Se mai arată că interpretarea textului legal criticat în sensul că se poate formula contestaţie la executare de către un creditor neurmăritor numai după ce intervine în executarea silită cu privire la care se formulează contestaţia la executare face imposibilă exercitarea accesului la justiţie. Contestaţiile la executare sunt admisibile dacă sunt formulate de creditorii sau alte persoane interesate sau vătămate prin executare, astfel cum stabileşte art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă.13. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu aduc atingere accesului liber la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate dau expresie exigenţelor constituţionale, convenţionale şi legale privind dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil (optim şi previzibil), prin acea că le conferă creditorilor neurmăritori posibilitatea de a interveni în procedura de executare silită aflată în curs pentru a-şi valorifica, în condiţiile legii, drepturile de creanţă consfinţite prin titlul de creanţă/titlul executoriu şi, tot astfel, de a solicita, pe calea procedurală a contestaţiei la executare, desfiinţarea actelor de executare vătămătoare.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, „în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestaţie la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care formulează contestaţia la executare". Dispoziţiile art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, au următorul conţinut: „Creditorii neurmăritori au dreptul de a interveni în executarea efectuată de alţi creditori, pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorului."19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 713 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile de admisibilitate a contestaţiei la executare în raport cu categoria titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită şi cu motivele invocate pe calea contestaţiei la executare, iar la alin. (4), criticat în prezenta cauză, se prevede posibilitatea creditorilor neurmăritori de a promova o contestaţie la executare prin acordarea acestora a dreptului de a interveni în executarea efectuată de alţi creditori pentru a lua parte la executare sau la distribuirea sumelor obţinute din urmărirea silită a bunurilor debitorilor, în funcţie de momentul la care intervin. Totodată, Curtea constată că prin art. 649, cu denumirea marginală Creditorii intervenienţi, din Codul de procedură civilă este consacrat în mod expres dreptul creditorilor, alţii decât cei care au declanşat executarea silită a debitorului, de a interveni în procedura executării şi se stabilesc condiţiile şi consecinţele intervenţiei. Aşadar, potrivit art. 649 din Codul de procedură civilă, orice creditor al debitorului poate, în condiţiile art. 690 şi următoarele, să intervină în procedura de executare silită aflată în curs până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmăribile, iar, după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmărire, poate să participe la distribuirea acestor sume, potrivit art. 864 şi următoarele.21. În prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă ca fiind neconstituţionale, „în măsura în care se interpretează că este admisibilă o contestaţie la executare formulată de un creditor neurmăritor numai în măsura în care acesta a intervenit în prealabil în executarea silită cu privire la care formulează contestaţia la executare", or, în raport cu modul în care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a înţeles să îşi valorifice drepturile procesuale, respectiv a uzat de calea contestaţiei la executare fără a interveni în prealabil în procedura executării silite declanşate de un alt creditor, aspectele semnalate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate vizează chestiuni ce ţin de modul de interpretare şi aplicare în concret a dispoziţiilor legale de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare.22. În ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de a constata neconstituţionalitatea interpretării date de o anumită instanţă judecătorească prevederilor art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 149 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 11 mai 2016).23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Arlyn Limited în Dosarul nr. 19.126/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin