DECIZIE Nr.
627 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 26 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian
Popescu în Dosarul nr. 509/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 34 din 1 februarie 2010,
pronunţată în Dosarul nr. 509/85/2010, Tribunalul Sibiu -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian
Popescu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (6) referitoare la
obligaţia instanţei de judecată de a verifica periodic, dar nu
mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării
preventive şi să dispună de îndată punerea în libertate în
cazurile expres prevăzute. Se arată că în condiţiile
suspendării judecăţii, conform art. 303 alin. 6 din Codul de
procedură penală, cauza nemaifiind în curs de judecată, nu se
pot aplica prevederile art. 3002 şi art. 160b din
acelaşi cod referitoare la Verificări privind arestarea
inculpatului în cursul judecăţii.
Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală
este neîntemeiată, prevederile criticate nevenind în contradicţie cu
cele ale art. 23 alin. (6) din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îi constituie, potrivit dispozitivului încheierii Deciziei nr. 34 din 1
februarie 2010, dispoziţiile art. 303 din Codul de procedură
penală referitoare la Suspendarea judecăţii. In
realitate, autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală, articol asupra căruia
şi-a exprimat opinia şi instanţa de judecată. Prin urmare,
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate urmează a fi
restrâns la art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, care are
următorul conţinut:
Art. 303 alin. 6: „Instanţa suspendă
judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost
ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la
soluţionarea de către Curtea Constituţională a
excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod
corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă
faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu
părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu
părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145
şi 1451. Incheierea este supusă recursului în termen de 24
de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3
zile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în speţa dedusă judecăţii
instanţei de drept comun, inculpaţii au formulat recurs împotriva
încheierii prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra
menţinerii stării de arest preventiv şi prin care s-a respins o
cerere de recuzare a preşedintelui completului. In cadrul
soluţionării recursului autorul Cristi Adrian Popescu a invocat
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin.
6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, printre
altele, judecata cauzei se suspendă. Deşi teza a doua a alineatului
criticat dispune fără echivoc că, în situaţia în care
inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător
dispoziţiile referitoare la verificări privind arestarea în cursul
judecăţii, autorul excepţiei porneşte de la premisa
imposibilităţii unei asemenea verificări, dat fiind că
judecata este suspendată. Prin urmare, deşi textul dispune cu privire
la verificarea periodică a măsurii arestării preventive,
instanţa nu o poate face pentru că a suspendat judecata, iar
dacă nu o poate face, inculpatului îi este afectat dreptul
constituţional consacrat de art. 23 alin. (6) referitor la libertatea
individuală. O asemenea răstălmăcire a normelor criticate
echivalează cu un veritabil sofism, care însă nu poate fi supus
cenzurii instanţei de contencios constituţional, întrucât
vizează modul de interpretare şi de aplicare a textului contestat.
De altfel, fără a răspunde în mod
tranşant asupra problemei de aplicabilitate ridicată de autorul
excepţiei în prezenta cauză, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţiile Unite, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 9 din 9 februarie 2009 pentru examinarea recursului în interesul legii
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, privind stabilirea
admisibilităţii recursului împotriva încheierii prin care
instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate, dispunând
totodată suspendarea judecăţii cauzei, întemeiată pe art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală, a arătat în considerente
că „dispoziţiile referitoare la recurs, pe care le conţine
alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală, au o
aplicabilitate restrânsă, privind doar situaţia inculpatului arestat
şi măsurile preventive de restrângere a libertăţii sale,
asupra cărora trebuie să se pronunţe instanţa în faţa
căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian
Popescu în Dosarul nr. 509/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru