DECIZIE Nr.
622 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. VI pct. 4 si 6 din cap. II sectiunea
a 3-a din Ordonanta Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor masuri
financiare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 949 din 24 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004
privind reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al
Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
textelor din Constituţie şi din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate ca fiind
încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2006 pronunţată în
Dosarul nr. 897/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a art. VI din
Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva într-o
cauză de contencios administrativ având ca obiect „constatarea
neconstituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004
contravin art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin.
(1) si (2), art. 20, 21, art. 44 alin. (1)-(3), art. 45, 51, 53, art. 135 alin.
(1) si alin. (2) lit. a) şi b), art. 136 alin. (5) şi art. 139 din Constituţie,
precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In esenţă, autorul excepţiei
arată că: „efectuarea unei investiţii în România, precum şi posesia, folosinţa
sau dispoziţia asupra unei proprietăţi sunt garantate şi nu pot fi supuse
vreunei măsuri discriminatorii"; „nu pot fi supuse discriminării
administrarea, întreţinerea, fructificarea, extinderea sau lichidarea unei
investiţii"; anularea facilităţilor fiscale
acordate unei persoane de drept privat prin
intervenţia abuzivă a autorităţilor statului echivalează cu o naţionalizare de
fapt şi de drept; ordonanţa criticată „este profund greşită şi înfrânge
deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei
constituţionale, principiul fundamental al unui stat de drept care declară
preeminenţa dreptului, postulat la nivel european în art. 1 şi 6 ale Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor". In
continuare, „în motivarea excepţiei", expune pe larg situaţia de fapt,
precum şi considerente de ordin personal referitoare la caracterul inechitabil
şi disproporţionat al „procedurii judiciare interne".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că „excepţia
invocată are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu este contrară prevederilor
alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi opinează în sensul
că dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 nu creează un regim
discriminator şi nu afectează libertatea economică şi economia de piaţă".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 a urmărit asigurarea
accelerării dezvoltării regionale a zonelor defavorizate prin acordarea unor
facilităţi pentru investiţiile nou-create în aceste zone, pentru o perioadă
limitată de timp. Prin modificări ulterioare, „în special, prin Ordonanţa
Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, prin cap.
II secţiunea 3 art. VI al acesteia, criticat", prevederile ordonanţei au
fost corelate cu dispoziţiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, „în
vederea creării şi menţinerii unui mediu concurenţial şi normal (art. 1), în
cuprinsul acestui act normativ fiind instituit şi ajutorul pentru dezvoltare
regională [art. 23 alin. (1) lit. f)]". Mai arată că prevederile
referitoare la modul de calcul al intensităţii ajutorului de stat pentru
investiţiile efectuate până la data de 15 septembrie 2004, precum şi data la
care se abrogă art. 6 lit. b), d) şi e) din ordonanţă „nu sunt de natură să
afecteze niciun drept consacrat în Legea fundamentală, iar pe de altă parte
[...] atât stabilirea prin lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite/taxe
datorate statului, cât şi stabilirea unor excepţii de la plata acestora [...]
ţine, exclusiv, de opţiunea legiuitorului, cu condiţia ca reglementările
respective să se aplice în mod uniform, în situaţii egale". Consideră că art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2),'art. 15 alin. (1), art. 16 alin.
(1) si (2), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 alin. (1)-(3),
art. 51, 53, art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) şi
b), art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu
sunt incidente în cauză. In ceea ce priveşte încălcarea art. 139 alin. (1) din
Constituţie, apreciază că impozitele şi taxele „vizate în speţă" sunt
stabilite prin Codul fiscal, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 143/1999, iar
facilităţile pentru zonele defavorizate au fost acordate cu respectarea
legislaţiei fiscale în vigoare la data acordării, şi anume: Ordonanţa
Guvernului nr. 94/2004, adoptată în temeiul Legii nr. 291/2004 privind
abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, potrivit instituţiei „delegării
legislative" prevăzute de art. 115 alin. (1) -(3) din Constituţie; pct. 1
al art. VI din cap. II secţiunea a 3-a din ordonanţă, referitoare la modul de
calcul al intensităţii ajutorului de stat, „şi-a produs efectele juridice încă
de la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004", pe când
abrogarea prevederilor acesteia cuprinse în art. 6 alin. (1) lit. b), d) şi e),
referitoare la facilităţi, „a intrat în vigoare la 20 februarie 2005, în
temeiul legii de aprobare"; soluţiile legislative criticate au fost
preluate prin Legea nr. 507/2004, „dovedindu-se viabile".
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile cap. II secţiunea
a 3-a art. VI pct. 4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004, aprobată (cu
modificări care au păstrat soluţia legislativă) prin Legea nr. 507/2004, sunt
constituţionale. In acest sens, arată că prin acordarea unor facilităţi fiscale
anumitor categorii de agenţi economici nu s-a
constituit în favoarea acestora un drept de proprietate sau un drept de creanţă, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 44
din Constituţie; măsurile dispuse prin ordonanţă nu sunt contrare exercitării
liberei iniţiative şi accesului la o activitate economică şi nici obligaţiei
statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară
şi valutară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, cap. II secţiunea a 3-a art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004
privind reglementarea unor măsuri financiare. Ordonanţa a fost aprobată, cu
modificări şi completări, prin Legea nr. 507/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Dispoziţiile de
lege criticate sunt cuprinse în articolul unic pct. 15 din aceasta şi păstrează
soluţia legislativă de principiu din redactarea anterioară.
Deşi în notele scrise depuse la dosarul instanţei de
judecată autorul excepţiei menţionează că obiectul excepţiei îl constituie
„dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor
măsuri financiare din data de 26-08-2004, publicată în Monitorul Oficial nr.
803 din data de 31-08-2004", în realitate, criticile formulate şi textul pe care acesta îl
citează vizează numai „Art. VI. 4. [...]6." cuprins în pct. 15
al articolului unic din Legea nr. 507/2004. In consecinţă, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, obiectul prezentei excepţii
de neconstituţionalitate îl constituie aceste din urmă prevederi şi doar cu
privire la acestea Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie şi care au
următorul cuprins:
„15. La capitolul II secţiunea
a 3-a, articolul VI va avea următorul cuprins:
«Art. VI. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul
zonelor defavorizate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează: [...];
4. După alineatul
(1) al articolului 141 se introduce alineatul (11) cu următorul cuprins:
«(11) In calculul
intensităţii ajutorului de stat se au în vedere costurile eligibile aferente
valorii investiţiilor efectuate până la data de 15 septembrie 2004.»; [...];
6. In termen de 90
de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei
ordonanţe se abrogă prevederile literelor b), d) şi e) ale alineatului (1) al articolului 6."
In opinia autorului excepţiei aceste prevederi de lege
încalcă dispoziţiile constituţionale ale: art. 1 alin. (3), potrivit căruia
România este stat de drept, democratic şi social care garantează valorile
supreme enunţate de text, art. 11 alin. (2) care stabileşte că tratatele
ratificate fac parte din dreptul intern, art. 15 alin. (1) în sensul căruia
cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de Constituţie şi alte legi şi au
obligaţiile ce decurg din acestea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20
referitor la „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 privind „Accesul liber la
justiţie", art. 44 alin. (1) -(3) consacrat dreptului de proprietate privată, care este garantat, în
condiţiile legii, indiferent de proprietar, art. 45 - „Libertatea
economică", art. 51 cu privire la „Dreptul de petiţionare", art. 53
- „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi", art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), potrivit căruia
economia României este o economie de piaţă în care statul trebuie să asigure
libertatea comerţului şi să protejeze interesele naţionale în activitatea
economică, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietăţii
private, în condiţiile legii, şi art. 139 referitor la „Impozite, taxe şi
alte contribuţii". De asemenea, se invocă încălcarea art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care dispune cu privire la „Protecţia
proprietăţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998, cu
modificările şi completările ulterioare, defineşte „zonele
defavorizate" în sensul că acestea reprezintă
arii geografice strict delimitate teritorial şi care îndeplinesc una sau mai
multe condiţii prevăzute de ordonanţă, procedura de declarare a zonelor
defavorizate şi procedura de acordare a facilităţilor
fiscale.
Această ordonanţă a fost aprobată şi modificată prin
Legea nr. 507/2004 care prin pct. 15 al articolului unic introduce art. 141 alin. (11) referitor la
modul de calcul al intensităţii ajutorului de stat,
în funcţie de care agenţii economici beneficiază
de facilităţile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi abrogarea
unora dintre facilităţile acordate anterior.
Cu privire la aceste critici Curtea constată că nicio
normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor
categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice,
fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu
interzice stabilirea, în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă, a
condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în
beneficiul unor contribuabili. Ca atare, nu se poate reţine încălcarea
niciunuia dintre textele din Constituţie invocate şi nici încălcarea art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau a art. 1 şi 6 din Convenţie.
De altfel, în realitate, susţinerile autorului
excepţiei nu reprezintă motive de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci
exprimă nemulţumirea acestuia în legătură cu modul de reglementare a acordării
şi, respectiv, abrogării beneficiului unor facilităţi fiscale pentru agenţii
economici care operează în zonele defavorizate. Or, cu privire la astfel de
aspecte Curtea nu este competentă să se pronunţe, având în vedere art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, potrivit căruia aceasta exercită controlul de
constituţionalitate prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei.
Problemele evocate de autorul excepţiei intră în competenţa de soluţionare a
instanţelor de judecată.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. VI pct. 4 şi
6 din cap. II secţiunea a 3-a din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind
reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al
Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu