DECIZIE Nr.
621 din 26 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 si
art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 596 din 29 august 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 şi
art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bollemann" -
S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 4.483/182/2006 al Tribunalului Maramureş -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora
„retractează" motivarea privitoare la prevederile art. 32 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, depusă la instanţa care a sesizat Curtea
Constituţională. Cu privire la celelalte texte de lege criticate, solicită
admiterea excepţiei de neconstitutionalitate.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arătand că, prin Decizia nr. 953 din 19
decembrie 2006, Curtea a admis această excepţie. Totodată, solicită respingerea
excepţiei de neconstitutionalitate a celorlalte texte de lege criticate,
apreciind că acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 februarie 2007 pronunţată în
Dosarul nr. 4.483/182/2006, Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 şi art. 47 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Bollemann" - S.A. din Baia Mare într-un recurs împotriva unei sentinţe
civile pronunţate într-o acţiune avand ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
In motivarea
excepţiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art! 21
alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 şi 10 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată, în esenţă, ca
textele de lege criticate plasează regimul juridic al contravenţiilor în
domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor convenţionale invocate.
Totodată, depunerea plangerii contravenţionale
la organul din care face parte organul constatator îi oferă acestuia
posibilitatea de a nu înainta plangerea instanţei, ceea ce duce la încălcarea accesului liber la
justiţie al contravenientului.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată. In acest sens, arata că prevederile legale criticate nu contravin
art. 21 din Legea fundamentală, deoarece persoana vătămată prin procesul-verbal
se poate adresa instanţei cu o plangere, conform art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care
este soluţionată conform regulilor generale de procedură. Textele criticate nu conţin nici dispoziţii
de procedură din care să reiasă o inversare a sarcinii probei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 31, art. 33-36 şi ale art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 sunt constituţionale şi că excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilorart. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este
inadmisibilă, întrucat Curtea
Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii acesteia prin Decizia nr. 953
din 19 decembrie 2007. Astfel, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale nu interzice legiuitorului să adopte o legislaţie
specifică în materia contravenţiilor, aşa încat în
dreptul romanesc contravenţiile au fost scoase de sub
incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Totodată,
dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor de a se
adresa justiţiei şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le
oferă un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31, ale art. 32 alin. (1), ale art. 33-36 şi ale
art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Acestea au următorul conţinut:
- Art. 31: „(1) Impotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se
poate face plangere în termen de 15 zile de la
data înmanării sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată
poate face plangere
numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile
confiscate, altul decat contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura
confiscării.";
- Art. 32: „(1) Plangerea
însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune
la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o
primească şi să înmaneze depunătorului o dovadă în acest sens.";
- Art. 33: „(1) Judecătoria
va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea
contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plangerea, a organului care a aplicat
sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plangere, precum şi a oricăror alte
persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
(2) In cazul în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de
asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.";
- Art. 34: „(1) Instanţa
competentă să soluţioneze plangerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen,
ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia
s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în
vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte
asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Hotărarea judecătorească prin care s-a soluţionat plangerea poate fi atacată cu
recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ
a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs
pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărarii.";
- Art. 35: „Plangerile
împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se
soluţionează cu precădere."';
- Art. 36: „Plangerea
împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,
recursul formulat împotriva hotărarii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plangerea, precum şi orice alte cereri
incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.";
- Art. 47: „Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă."
Autorul excepţiei consideră că acestea sunt
neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) privind
accesul liber la justiţie şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 10 referitoare la
libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinand excepţia, Curtea
Constituţională reţine următoarele:
I. Cu privire la prevederile
art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că s-a
pronunţat prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie
2007, prin care a admis excepţia de
neconstitutionalitate.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind
neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Aşa fiind, excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 urmează a
fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
II. Referitor la prevederile
art. 31, ale art. 33-36 şi ale art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
autorul excepţiei arată, în esenţă, că acestea plasează regimul juridic al
contravenţiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor art.
21 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6
şi 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Curtea reţine că asupra aspectelor invocate în
motivarea excepţiei s-a' pronunţat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 317
din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, făcand referire la jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, că în dreptul romanesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi
au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune
tendinţei ' de „dezincriminare" a unor asemenea fapte, iar Curtea
Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în „interesul individului",
a unor infracţiuni mai puţin grave şi pentru care făptuitorul nu mai răspunde
penal, putand chiar să evite
procedura judiciară şi pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor.
Totodată, potrivit teoriei şi jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăţiei în materia
contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancţiunii
administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea
dreptului la un proces echitabil şi a garanţiilor prevăzute de art. 6 din
Convenţie.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici
critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea
fundamentală.
Intrucat criticile de
neconstitutionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi avand în vedere că nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 10
referitoare la libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea'Comercială „Bollemann" - S.A. din Baia
Mare în Dosarul nr. 4.483/182/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31, art. 33-36 şi art. 47
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor/excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 26 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu