Decizia Nr.620 din 04.11.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Ivănescu în Dosarul nr. 64.085/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 406D/2014.2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, doamna Adriana Ivănescu, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Adriana Ivănescu a depus concluzii scrise prin care reiterează excepţia de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că este o victimă a sistemului judiciar. Aceasta afirmă că în dosar este vorba de o contestaţie la executare formulată împotriva unei executări ilegale. Deşi a formulat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti nefavorabile, sa demarat procedura de executare silită. Procesul său a demarat sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 şi a continuat, pentru faza executării silite, pe noul Cod de procedură civilă, vechea procedură a învestirii cu formulă executorie lipsind, fapt de natură să afecteze rigoarea procedurii actuale.5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta mai arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, legiuitorul fiind competent să stabilească aceste norme.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 4 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 64.085/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Adriana Ivănescu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu mai conferă suficiente garanţii procesuale privind evitarea arbitrarului faţă de vechile dispoziţii aplicabile în materia executării silite şi care prevedeau necesitatea învestirii cu o formulă executorie pentru hotărârile judecătoreşti.8. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare. În cauză însă contestatoarea nu precizează care sunt subiectele aflate în situaţii similare, faţă de care i se aplică un tratament juridic diferit.9. Privitor la dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, instanţa apreciază că acesta nu este încălcat prin dispoziţiile Codului de procedură civilă, aplicabile executării silite începute împotriva contestatoarei, întrucât şi prin noile dispoziţii ale Codului de procedură civilă sa prevăzut dreptul de a face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare - art. 711 din noul Cod de procedură civilă, or, tocmai ca urmare a exercitării acestui drept, a fost format pe rolul instanţei dosarul analizat.10. Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că nu se poate reţine încălcarea acestor prevederi constituţionale, contestatoarea neindicând în concret cum intră în contradicţie dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că, în cazul art. 24 din noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, spre deosebire de art. 725 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă care consacră legislativ soluţia opusă, respectiv că legea nouă se aplică, de la intrarea ei în vigoare, şi proceselor şi executărilor silite începute sub legea veche. Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, text care trebuie privit în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispoziţii care prevăd că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.“ Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

– Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“16. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste texte de lege aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prevederile Codului de procedură civilă din 1865 îi erau mai favorabile în materia executării silite, având în vedere că, cu ocazia învestirii cu formulă executorie, ca o operaţiune separată, instanţa verifica cu atenţie dacă hotărârea judecătorească făcea parte din categoria acelora care puteau fi învestite cu formulă executorie. Autoarea excepţiei se plânge de faptul că hotărârea judecătorească pusă în executare silită potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declanşării ei nu era definitivă şi, deci, nici susceptibilă de executare silită. Se mai menţionează că autoarea excepţiei a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti. Aceeaşi autoare se plânge de faptul că instanţa a tratat cu superficialitate încuviinţarea executării silite, menţionând că hotărârea era definitivă, fapt care, afirmă autoarea excepţiei, nu era adevărat. Aceste chestiuni semnalate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ţin mai mult de interpretarea şi aplicarea legii. 18. Alte critici vizează faptul că procesul civil are, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, un caracter unitar. Astfel, se menţionează Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Acest caracter unitar al procesului ar fi ştirbit de aplicarea prevederilor noului Cod de procedură civilă executărilor silite declanşate după intrarea sa în vigoare, dar care vizează hotărâri judecătoreşti pronunţate în baza Codului de procedură civilă din 1865. 19. Potrivit deciziei menţionate, caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanţii fiind „dreptul la un tribunal“ în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adică liberul acces la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, şi controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanţele judecătoreşti. 20. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudenţa sa că „dreptul la un tribunal garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi. Executarea unei sentinţe, a oricărei instanţe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6“ (Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunţată în Cauza SC Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41). 21. Aşadar, această decizie se raportează la garanţiile procesuale care trebuie să însoţească faza executării silite, fără să se refere la învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti; astfel, legiuitorul este competent să stabilească ce categorii de hotărâri judecătoreşti trebuie învestite cu formulă executorie. Un asemenea aspect nu pune în discuţie unitatea procesului civil, astfel cum aceasta a fost configurată prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009. 22. De asemenea, Curtea reţine că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Dispoziţiile legale criticate au un caracter tranzitoriu şi reprezintă voinţa legiuitorului, care, prin noul Cod de procedură civilă, a ales să se raporteze, în privinţa executării silite, la momentul declanşării acestei proceduri. 23. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, Curtea reţine că dispoziţiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără discriminări. Având în vedere că există suficiente garanţii procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adriana Ivănescu în Dosarul nr. 64.085/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae