DECIZIE   Nr. 62 din  2 aprilie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 181 din 15 mai 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile art. 149 alin. 3 din acelasi cod, ridicata de Chira Dragos in Dosarul nr. 3.424/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 26 martie 1998 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 2 aprilie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.424/1997, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile art. 149 alin. 3 al aceluiasi cod.
    Asa cum rezulta din cererea adresata instantei, autorul exceptiei a atacat exclusiv dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, care prevad ca "arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei", intrucat aceste dispozitii sunt in contradictie cu prevederile art. 23 din Constitutie, potrivit carora "masura arestarii preventive poate fi luata pe termen de cel mult 30 de zile si prelungita in conditiile legii". Din incheierea de sesizare rezulta ca exceptia ridicata "vizeaza faptul ca instanta de judecata nu a verificat legalitatea mentinerii arestarii preventive din 30 in 30 de zile, incepand cu primul termen de judecata, conform art. 300 din Codul de procedura penala, raportat la art. 149 alineatul ultim din Codul de procedura penala". De asemenea, in incheiere se mentioneaza ca autorul exceptiei a aratat in fata instantei de judecata ca "art. 23 din Constitutia Romaniei prevede ca masura arestarii preventive poate fi luata pe termen de 30 de zile si ca, prin urmare, verificarea conform art. 300 din Codul de procedura penala trebuie facuta si atunci cand inculpatul a fost trimis in judecata in stare de arest, din 30 in 30 de zile, iar nu numai la primul termen de judecata". El a mai sustinut in continuare ca "nu se poate retine ca o exigenta a prelungirii arestarii inculpatului doar cazul in care masura arestarii a fost luata de instanta, aratand ca, din interpretarea sistematica a art. 300, art. 149, coroborate cu art. 148 si 150 din Codul de procedura penala, ce definesc operatiunile premergatoare luarii acestei masuri, se demonstreaza fara echivoc ca prelungirea arestarii dispusa de procuror nu poate fi facuta sine die doar prin confirmarea acesteia la primul termen de judecata".
    In temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta de judecata a respins ca inadmisibila exceptia privind dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, retinand ca, prin deciziile nr. 60/1994 si nr. 20/1995, Curtea Constitutionala a statuat "ca este neconstitutional textul care dispune ca, dupa luarea masurii arestarii de catre instanta de judecata, inculpatul este lasat la dispozitia instantei, fara a mai fi nevoie sa i se mai prelungeasca durata arestarii din 30 in 30 de zile".
    Referitor la exceptia ce priveste dispozitiile art. 300 din Codul de procedura penala, instanta si-a exprimat opinia ca, pe calea exceptiei, s-a ridicat o problema vizand modul de interpretare si aplicare a legii, iar Curtea Constitutionala nu se poate pronunta in acest sens, "ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Cu toate acestea, instanta a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la cele ale art. 149 alin. 3 din acelasi cod.
    Cat priveste art. 300 din Codul de procedura penala, luat ut singuli, instanta a apreciat ca "acesta este conform cu normele constitutionale, constituind o garantie a dreptului la libertate individuala, a accesului liber la justitie".
    In scopul solutionarii cauzei, in temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca ceea ce se reclama, de fapt, nu este neconstitutionalitatea art. 300 din Codul de procedura penala, ci neaplicarea de catre instanta a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala "nu se poate pronunta nici asupra modului de interpretare si nici asupra modului de aplicare a legii".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, actele si lucrarile dosarului, raportul judecatorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului, sustinerile reprezentantului Ministerului Public si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Art. 300 din Codul de procedura penala are urmatorul cuprins:
    "Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
    In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
    In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea luarii si mentinerii acestei masuri."
    Este de observat ca primele doua alineate nu reglementeaza durata arestarii inculpatului si ca solutionarea cauzei nu depinde de aceste dispozitii.
    Luand in considerare prevederile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala decide numai asupra dispozitiilor legale in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei, exceptia referitoare la prevederile alin. 1 si 2 ale art. 300 din Codul de procedura penala urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
    Cu privire la dispozitiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penala, se constata ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. In acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, statuand ca prevederile art. 300 alin. 3 sunt constitutionale, deoarece nu contravin dispozitiilor art. 23 alin. (4) din Constitutie. Obligatia instantei de a verifica la prima infatisare regularitatea luarii si mentinerii starii de arest a inculpatului este in concordanta cu dispozitiile constitutionale anterior mentionate. Aceasta obligatie a instantei de a verifica este o garantie legala a respectarii principiului libertatii individuale, prevazut la art. 23 din Constitutie, in mod deosebit a dispozitiilor alin. (6) al acestui articol, potrivit carora "eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut".
    Considerentele care fundamenteaza decizia mentionata subzista si in speta de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa le infirme si sa faca necesara reconsiderarea lor.
    Prin aceeasi decizie Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala si a constatat ca prevederea potrivit careia "Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei" este neconstitutionala, urmand ca in legatura cu durata arestarii sa se faca aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constitutie.
    Asa cum rezulta din considerentele deciziei, la expirarea termenului de 30 de zile, instanta are obligatia constitutionala de a verifica, din oficiu, daca se impune mentinerea masurii arestarii preventive si, in caz afirmativ, de a dispune prelungirea acesteia cu cel mult 30 de zile. Dupa expirarea acestui termen, daca subzista motivele arestarii, instanta de judecata poate, in conditiile prevazute la art. 23 din Constitutie, sa prelungeasca durata arestarii, insa de fiecare data pana la cel mult 30 de zile.
    Avand in vedere ca, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este obligatorie erga omnes, rezulta ca si prevederile art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penala se vor raporta la dispozitiile art. 23 alin. (4) din Constitutie, astfel cum s-a statuat prin decizia mentionata.

    Fata de aceste considerente, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), (3) si (6) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, raportate la dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Chira Dragos in Dosarul nr. 3.424/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 2 aprilie 1998.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Claudia Miu