DECIZIE Nr.
619 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 1 si 2 si art. 505 alin. 1
si 4 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 96 alin. (6) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 929 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi art. 505 alin. 1
şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 96 alin. (6) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată
de Marian Ştefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal,
lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei Marian Ştefănescu
susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu se
acordă despăgubiri pentru erori judiciare în cazul în care s-a luat o măsură
preventivă.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de
procedură penală, întrucât legiuitorul stabileşte condiţiile care atrag
răspunderea statului pentru erori judiciare. Cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate a art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, devenit art.
96 alin. (6) după republicare, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât
autorul excepţiei solicită modificarea şi completarea
textelor criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 772 din 27 martie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 4.820/3/2003/2006, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 504 alin.
1 şi 2, ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale
art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, cu ocazia
admiterii recursului împotriva încheierii de şedinţă
din data de 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a prin care
s-a respins excepţia de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. Excepţia a fost
ridicată de Marian Ştefănescu în cadrul soluţionării unui litigiu cu statul
român pentru acordarea de daune morale şi materiale cauzate de erori judiciare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 504 alin. 1 şi 2 şi
ale art. 505 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale,
întrucât nu prevăd posibilitatea de reparare a pagubei persoanelor care au fost
victimele erorilor judiciare în materie penală, decât dacă persoana a fost
privată de libertate ori dacă i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Totodată, persoana vătămată nu se poate îndrepta cu acţiune directă împotriva
magistratului responsabil de eroarea judiciară, ci numai împotriva statului
român.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie a admis recursul declarat împotriva încheierii Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă prin care s-a respins sesizarea Curţii
Constituţionale, neexprimându-şi opinia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi că, în realitate,
aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din
Codul de procedură penală, precum şi ale art. 94 alin. (6) din Legea nr.
303/2004.
Dispoziţiile art. 504 şi ale art. 505 din Codul de
procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 219 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea
Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.
Astfel, dispoziţiile criticate din Codul de procedură
penală au următorul cuprins:
- Art. 504 alin. 1 şi 2: Cazuri care dau dreptul la
repararea pagubei
„Persoana care a fost condamnată definitiv are
dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării
cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care,
în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.";
- Art. 505 alin. 1 şi 4: Felul şi întinderea reparaţiei „La stabilirea
întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate,
precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui
privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.
[...]
Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de
stat, prin Ministerul Finanţelor Publice."
Deşi în notele scrise ale autorului excepţiei şi în
actul de sesizare a Curţii Constituţionale este menţionat ca obiect al
excepţiei şi art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că
dispoziţiile acestui articol au devenit dispoziţiile art. 96 alin. (6) după
republicarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având în prezent următorul cuprins:
„(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu
acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind
dreptatea ca valoare supremă în statul de drept, ale art. 11 referitoare la
dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Cu privire la dispoziţiile
art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, autorul excepţiei solicită să se
excludă din textul legal criticat cuvântul "numai".
Prin urmare, Curtea constată că solicitarea
autorului excepţiei priveşte modificarea şi completarea textului legal
criticat, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu intră în competenţa
Curţii Constituţionale.
II. Referitor la dispoziţiile
art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură
penală, Curtea constată că acestea sunt constituţionale pentru următoarele
considerente.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar
răspunderea acestuia este stabilită „în condiţiile legii".
Dispoziţiile legale criticate fac parte din cap. IV „Repararea pagubei materiale sau a
daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii
de libertate în mod nelegal" al titlului IV „Proceduri speciale" din Codul de procedură penală şi stabilesc cine are calitatea de a beneficia
de reparaţie, şi anume persoana care a fost condamnată definitiv dacă în urma
rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, precum şi
persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori
căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Prin urmare, faptul că legiuitorul a reglementat în mod
expres şi limitativ doar aceste situaţii nu are semnificaţia unei încălcări a
dreptăţii ca valoare supremă în statul de drept şi nici a unei limitări a
accesului liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, sau a
dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât
este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiţii şi limite.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 53 din
Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu
s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Marian
Ştefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505
alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean