DECIZIE Nr.
618 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 4 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Excepţia a
fost invocată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în
Dosarul nr. 3.494/87/2007 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.494/87/2007, Tribunalul Giurgiu -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287
şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75
şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
se susţine, în esenţă, că
dispoziţiile legale atacate sunt de un formalism excesiv, de natură
să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de
lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să
restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este
pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are
calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că
intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului
de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi
exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei
care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de
procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea
conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de
măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi de cheltuieli,
precum şi la o judecată unitară, este de natură să
aducă atingere dreptului la apărare. Astfel, dispoziţiile legale
atacate încalcă, în opinia autorului, şi principiul
efectivităţii juridice.
Se mai susţine că obligarea angajatorului de
a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu
normele constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului
judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate
procesuală, determinându-l să realizeze o probaţiune
diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecinţa
suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul
adversarilor procesuali, cum ar fi - cu titlu de exemplu - expertizele, care în
cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe,
suportate de angajator.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că textele legale criticate sunt
constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul
muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările
şi completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să
depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
-Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor
se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în
drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în
mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia Ie-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării."
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are
obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să
depună dovezile în baza cărora a luat măsura
respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr.
168/1999: „(1) In cazul în care judecata continuă, administrarea
probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea
acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părţile
vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi şi art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11
alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile
dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi
dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, în
raport cu aceleaşi critici, formulate de acelaşi autor ca în prezenta
cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august
2009, Curtea a respins ca fiind neîntemeiate criticile de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo reţinute. Intrucât
nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea
jurisprudenţei în materie, soluţia şi considerentele deciziei amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 3.494/87/2007 al
Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta