DECIZIE Nr.
616 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (2) si art. 93 alin. (2),
(3) si (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 415 din 22 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 'alin. (2) şi art.' 93 alin. (2),
(3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Deşteptarea" - S.A. din Bacău în Dosarul nr.
473/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocat cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt neconstituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocându-se, în
acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din data de 21 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 473/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art.
93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Deşteptarea" - S.A. din Bacău într-o
cauză având ca obiect anularea unei decizii de sancţionare emise de Consiliul
Naţional al Audiovizualului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate au caracter
arbitrar şi contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât transformă
dreptul de a se adresa justiţiei într-o obligaţie, care echivalează cu
încălcarea libertăţii de a alege calea legală de valorificare a dreptului său.
Pe de altă parte, normele atacate creează o stare de instabilitate normativă,
care echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât,
în baza lor, Consiliul Naţional al Audiovizualului poate emite sancţiuni bazate
pe rapoartele false ale inspectorilor din zonă, cu termene de executare în
interiorul termenului de contestare.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că normele
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi, prin urmare,
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din
Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 91
alin. (2) şi art. 93 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002 au fost modificate
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2008, precum şi prin Legea nr.
333/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 181/2008
pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009,
păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.
Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
-Art. 91 alin. (2): In cazurile prevăzute la alin.
(1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de
intrare în legalitate.";
- Art. 93 alin. (2), (3) şi (4): „(2) Deciziile de
sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91
îşi produc efectele de la data comunicării.
(3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin.
(1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de
apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15
zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele
acestora.
(4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi
neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu
executoriu."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 alin.
(6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice pe calea contenciosului administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea, prin Decizia nr. 218 din 17 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie
2009, a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată chiar
de autorul prezentei excepţii.
Prin decizia menţionată, Curtea a statuat că „textele
de lege criticate, care reglementează emiterea de către Consiliul Naţional al
Audiovizualului a unei somaţii conţinând condiţii şi termene precise de intrare
în legalitate, în cazul săvârşirii contravenţiilor stabilite de lege, precum şi
procedura atacării actelor Consiliului la secţia de contencios administrativ a
curţilor de apel nu sunt de natură să aducă vreo atingere dreptului la
petiţionare şi nici nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor
drepturi sau a unor libertăţi. Dimpotrivă, aceste norme dau expresie
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la
justiţie şi în art. 126 - Instanţele judecătoreşti, în special celor ale
alin. (6) al acestui articol («Controlul judecătoresc al actelor administrative
ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat
[...]»), consfinţind dreptul persoanei interesate de a ataca actele Consiliului
Naţional al Audiovizualului pe care le apreciază ca fiind nelegale".
Distinct de cele reţinute în acea decizie, Curtea
reţine că exigenţele constituţionale ale art. 126 alin. (5) nu impun obligaţia
legiuitorului de a reglementa, în toate cazurile, parcurgerea unor proceduri
prealabile administrative înainte ca actul administrativ să fie atacat în faţa
instanţei judecătoreşti. Art.7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 prevede ca regulă parcurgerea, de către justiţiabil, a unor atari
proceduri, însă, legiuitorul este liber să instituie excepţii de la regula mai
sus enunţată, cu condiţia ca asemenea derogări să fie justificate în mod
obiectiv, temeinic şi rezonabil. In cazul de faţă, o asemenea derogare este
justificată de specificitatea actului administrativ de sancţionare emis de
Consiliul Naţional al Audiovizualului, în sensul că prin acest act
administrativ se constată contravenţii şi se sancţionează săvârşirea acestora.
Or, în materie contravenţională, legiuitorul, potrivit art. 31 şi următoarele
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, a optat pentru atacarea direct în faţa instanţei de judecată a actului
administrativ de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fără vreo altă
procedură prealabilă. Astfel, dispoziţiile legale criticate se înscriu pe
aceeaşi linie de gândire cu reglementarea de drept comun în materie
contravenţională.
In fine, Curtea constată faptul că prevederile constituţionale
referitoare la dreptul de petiţionare nu au incidenţă în cauză, întrucât
textele legale criticate reglementează procedura de contestare în faţa
instanţei judecătoreşti a unui act administrativ. Or, formularea unor acţiuni
în faţa instanţelor judecătoreşti nu este o expresie a dreptului la
petiţionare, ci a dreptului de acces liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2),
(3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Deşteptarea" - S.A. din Bacău în Dosarul nr.
473/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly