DECIZIE Nr.
614 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 895 din 3 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Gheorghe Raducanu în Dosarul nr. 2.895/2004 al Judecătoriei
Piteşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale sunt criticate pentru lipsa de acurateţe şi pentru aspecte
ce ţin de aplicarea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.895/2004, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 17 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Răducanu în dosarul de mai sus
având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin includerea infracţiunilor de fals
şi uz de fals în cadrul art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 se pot naşte
abuzuri din partea organelor de anchetă de natură a încălca dreptul la apărare.
De asemenea, aceleaşi consecinţe le produce şi
redactarea ambiguă a textului, deoarece sintagma „sunt în legătură
directă" este foarte amplă şi imprecisă, cu atât mai mult cu cât
legiuitorul nu a precizat în mod expres care dintre infracţiunile de fals (art.
282-290 din Codul penal) intră în conţinutul constitutiv al faptei incriminate
de textul legal criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Judecătoria Piteşti nu
şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată
în cauză.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din economia
textului legal criticat nu rezultă existenţa unei duble legiferări a
infracţiunilor de fals şi uz de fals, care îşi păstrează conţinutul constitutiv
aşa cum este reglementat de Codul penal, însă, ori de câte ori infracţiunile
menţionate sunt săvârşite în situaţiile speciale prevăzute de art. 17 lit. c)
din Legea nr. 78/2000, maximul pedepsei prevăzute de legea generală se
majorează cu 2 ani. Cu alte cuvinte, situaţia reglementată de legea specială
reprezintă un element circumstanţial care imprimă infracţiunilor de fals şi uz
de fals un caracter agravant.
Formularea deficitară a textului legal criticat nu
poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate câtă vreme se tinde la
modificarea legii, atribut exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
dispoziţiile legale criticate sunt sancţionate falsul şi uzul de fals săvârşite
în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute de lege sau
săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune. Pe cale
de consecinţă, dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 reprezintă
norme de drept substanţial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea
dispoziţiilor constituţionale privind dreptul părţilor la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificat la partea
introductivă prin articolul unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 124/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, cu
următorul conţinut: „In înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni
sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile
asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale
Comunităţii Europene: [...]
c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a
ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a
3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea
infracţiune;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de
politică penală, una din categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele
de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul şi
uzul de fals săvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorului excepţiei
vizează nu contrarietatea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu prevederile
din Legea fundamentală, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetă care
s-ar putea naşte din cauza unei redactări imprecise ori a unei înţelegeri
eronate a textului. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca
fază indispensabilă de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Or,
potrivit competenţei sale, aşa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor în
stat, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederea legală
supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare
şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa
fiind, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Gheorghe Raducanu în Dosarul nr. 2.895/2004 al Judecătoriei
Piteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru