DECIZIE Nr. 61
din 24 septembrie 2007
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala,
raportate la art. 191 alin. (2) din acelasi cod, referitoare la calitatea de
subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal sau
de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului
VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu
marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 7 aprilie 2008
- SECŢIILE UNITE -
Dosar nr. 28/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedura fiscala, raportate la art. 191 alin. (2) din acelasi cod,
referitoare la calitatea de subiect activ al contraventiei de detinere in afara
antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse
marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate
necorespunzator ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este
comerciant.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 93 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că persoana fizică
care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau comerciant nu este subiect
activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau de
comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau
marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul
fiscal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c)
[devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală,
republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin.
(2)] din acelaşi cod, instanţele de judecată s-au pronunţat în mod diferit cu
privire la calitatea de subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara
antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse
marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, a
persoanei fizice care nu este comerciant potrivit titlului VII din Codul
fiscal.
Astfel, unele instanţe au
considerat că, în raport cu dispoziţiile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221
alin. (2)] din Codul de procedură fiscală, pot fi subiecte active ale
contravenţiei prevăzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod toate
persoanele fizice (necomercianţi sau comercianţi plătitori de accize) întrucât,
prin săvârşirea faptei ilicite de a deţine în afara antrepozitului fiscal sau
de a comercializa produse accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din
Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje
false, dobândesc calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal.
In argumentarea acestui punct de vedere s-a apreciat
că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Codul de procedură
fiscală, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile
administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care
dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport, iar potrivit alin.
(2) al aceluiaşi articol, contribuabilul este orice persoană fizică ori
juridică sau orice entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite,
taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile
legii.
Alte instanţe s-au pronunţat în sensul că persoana
fizică necomerciant nu poate fi autor al contravenţiei prevăzute la art. 190
alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, deoarece nu are calitatea de
subiect activ al raportului juridic fiscal, conform prevederilor art. 191 alin.
(2) din acelaşi cod.
S-a învederat că subiecte ale contravenţiei de deţinere
în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile
supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje
false, pot fi numai persoanele fizice sau juridice care au calitatea de
antrepozitari, persoanele care nu sunt comercianţi putând fi sancţionate în
conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din
Codul de procedură fiscală, republicat, „Constituie contravenţie deţinerea în
afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a
produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal,
fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false", iar
în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din acelaşi cod, „Sancţiunile
contravenţionale prevăzute la art. 219 şi art. 220 se aplică persoanelor fizice
sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal."
Prevederile art. 163 lit. c)
din Codul fiscal definesc antrepozitul ca fiind locul aflat sub controlul
autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse,
transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către
antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii
prevăzute de titlul VII şi de norme.
Tot astfel, antrepozitarul autorizat este definit în
art. 163 lit. e) din acelaşi cod ca fiind „persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii
acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze
produse accizabile într-un antrepozit fiscal".
Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultă deci
că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa
produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie numai dacă este
săvârşită de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altă persoană.
Intr-adevăr, din moment ce contravenţia prevăzută la
art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de
procedură fiscală se referă la regimul produselor accizabile, calitatea de
subiect activ al acestei contravenţii nu o poate avea decât persoana fizică
îndeplinind condiţia de contribuabil cu obligaţie de plată a accizelor.
Or, o atare obligaţie nu poate reveni decât persoanelor
juridice, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate conform art.
209 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării produselor accizabile având-o
antrepozitarii autorizaţi, aşa cum se precizează în art. 203 din acelaşi cod.
Ca urmare, atât timp cât nu se află într-un raport
juridic fiscal implicând obligaţia de plată a accizelor, pentru că nu este nici
antrepozitar şi nici comerciant, persoana fizică nu poate deveni subiect activ
special al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de
comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau
marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
De altfel, din felul cum sunt reglementate, prin art.
190 alin. (1) [devenit art. 220 alin. (1)] din Codul de procedură fiscală,
celelalte fapte contravenţionale de această natură, cum sunt „neanunţarea
autorităţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse
datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei" [lit. b)],
„nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de
alcool etilic şi de distilate" [lit. d)], „neutilizarea documentelor
fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal" [lit. g)], se referă în
exclusivitate la antrepozitarul autorizat şi nu la orice alt contribuabil.
Mai mult, însuşi modul în care sunt formulate, în
actualul art. 220 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, dispoziţiile
referitoare la sancţionarea contravenţiilor reglementate în alineatul
precedent, la măsurile ce se pot lua şi la modul de aplicare a acestora impune
să se considere că fapta contravenţională prevăzută la art. 190 alin. (1) lit.
c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală nu poate
fi comisă decât de un subiect calificat, respectiv de o persoană având
calitatea de antrepozitar autorizat, care dispune de fondurile necesare
deschiderii unui antrepozit fiscal.
In consecinţă, în temeiul
dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 din Codul de procedură civilă,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile
art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)], raportat la
art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din Codul fiscal, se
interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau
comerciant nu poate fi subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara
antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse
marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false,
potrivit titlului VII din Codul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art.
220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedură fiscală, republicat, raportate la
prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, se
interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau
comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara
antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse
marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false,
potrivit titlului VII din Codul fiscal.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei